Pe o uliță din Joldeștii Voronei, acolo unde pădurile șoptesc povești vechi iar cerul parcă e mai aproape de pământ, trăiește un om care nu a uitat să asculte bătaia inimii satului. Badea Costică nu e doar un meșter popular — el e o carte vie, o doină întrupată, un fluier care nu lasă tăcerea să se aștearnă peste sat.
Cu mâinile brăzdate de vreme, dar încă ferme ca ale unui haiduc, face căciuli, cojoace și zâmbește larg când spune că „tradiția nu moare câtă vreme mai bate-un suflet românesc în piept”. De un an și jumătate, este Tezaur Uman Viu, dar cei care-l cunosc știu că a fost tezaur cu mult înainte ca vreun document să confirme asta.
În fața juraților de la Românii au Talent, n-a venit cu artificii, ci cu rădăcini. A scos muzicuța și a cântat din opera lui George Enescu — de parcă însuși maestrul și-ar fi trimis duhul prin suflarea lui. Apoi a ridicat fluierul și a înălțat rugăciunea „Doamne, ocrotește-i pe români”, nu ca pe o melodie, ci ca pe o chemare la trezire națională.
Dar poate cel mai impresionant moment a fost când, cu voce hotărâtă, dar dureros sinceră, i-a luat „la rost” pe jurați. Nu din răutate, ci din dragoste pentru sat, pentru Eminescu — al cărui sânge, prin mama sa, trece și prin glia Joldeștiului. „Nu uitați rădăcina!”, părea să spună fiecare cuvânt.
Badea Costică nu vrea aplauze. Vrea viitor.
Și pentru asta a visat un foișor, acolo, în inima satului, unde copiii să vină nu doar să învețe cum se face o caciulă sau cum se coase un cojoc, ci să învețe demnitatea de a fi român. Vrea să le arate cum se fluieră a jale, dar și cum se cântă a bucurie, să le arate că nu există meserie mică, ci doar suflet mare.
Are în el tăria munților, blândețea doinelor și înțelepciunea codrului. Badea Costică e mai mult decât un meșter — e un testament viu, un legământ între generații.
Și dacă vreodată veți ajunge la Joldești, căutați-l. N-are nevoie de telefon sau reclamă. Îl veți auzi de departe, în vântul care duce mai departe cântecul muzicuței lui. Iar dacă veți avea norocul să-i prindeți privirea, veți înțelege ce înseamnă să trăiești pentru sat, nu doar în sat.
