Într-o seară de toamnă ca o poveste, în Casa de Cultură a Sindicatelor „Nicolae Iorga” din Botoșani, inimile au vibrat pe ritmurile sufletului românesc. Sub titlul sugestiv „Faină-i viața”, spectacolul aniversar al lui Dan Doboș a fost mai mult decât o celebrare – a fost un regal folcloric, o fereastră deschisă spre inima autenticității și tradiției.
Sub bagheta plină de har a Mirelei Vaida, seara s-a transformat într-o simfonie de culori, sunete și emoții. Orchestra „Rapsozii Botoșanilor Ioan Cobâlă”, sufletul muzical al locurilor, a deschis cortina unei seri în care stelele folclorului românesc au coborât pe pământ. Aplauzele publicului, vii și sincere, au fost ecoul unei săli arhipline, dovada iubirii fără margini pentru ceea ce este curat și autentic.
O horă a sufletelor de pe întreg cuprinsul românesc
Fiecare artist care a urcat pe scenă a adus cu sine o părticică din inima României. Cornelia și Brândușa Covalciuc Ciobanu au încântat cu graiul moldav, Olguța Berbec și Remus Novac au dat glas dorului oltenesc, iar Sorin Filip a adus bucuria codrilor Bucovinei.
Cântecul a trecut și Prutul, purtat de vocea cristalină a Anișoarei Puică, iar maestrul Nicolae Botgros, împreună cu Orchestra „Lăutarii”, a pus pe portativ vibrația inegalabilă a folclorului basarabean. Steliana Sima și-a adus zestrea oltenească în mijlocul Moldovei, iar Ion Paladi a răspândit magia cântecelor sale ca un fir de lumină.
În mijlocul acestui dans al tradițiilor, Laura Lavric, fiică a acestor meleaguri, a revenit acasă, însoțită de fiul său, Victor. Vocea ei, izvorâtă parcă din rădăcinile pământului, a stârnit fiori și nostalgie.
Dan Doboș: artist, soț, tată, manager – un suflet dăruit scenei
În centrul acestei sărbători a fost Dan Doboș, nu doar un interpret, ci un ambasador al folclorului botoșănean. În fața publicului, dar și a propriei familii, Dan a strălucit cu aceeași lumină caldă care i-a ghidat cei 25 de ani de carieră. Soția și copiii săi i-au fost alături, într-un moment care a transformat scena într-un altar al iubirii și al recunoștinței.
Diplomele oferite de Ministerul Culturii, Radio Iași și impresarul său au fost mărturii ale unei vieți dedicate cântecului, dar aplauzele necontenite au fost adevăratul trofeu, răsplata supremă pentru un artist care și-a dăruit inima și talentul scenei.
O seară care va rămâne veșnică
Într-un spectacol de patru ore, sufletul României s-a oglindit în fiecare melodie, fiecare costum popular, fiecare lacrimă și zâmbet din sală. „Faină-i viața” nu a fost doar o aniversare, ci o declarație de iubire pentru tradiție, pentru folclor, pentru neamul românesc.
Dan Doboș, omul cu cântecul veșnic tânăr, ne-a arătat că muzica nu este doar artă, ci o punte între generații, un liant între trecut și viitor. Și când luminile s-au stins, aplauzele au rămas să vibreze, ca o șoaptă a inimilor care își cântă veșnic dragostea pentru autenticitate.
Un final ca un balsam pentru suflet
Când spectacolul părea să-și fi încheiat povestea, o clipă magică a coborât asupra sălii. Într-o liniște adâncă, o voce cristalină a ridicat din nou inimile publicului: „Mulți ani trăiască, la mulți ani, tati!” Nu era altcineva decât pruncuța lui Dan Doboș, mica lui comoară, care a transformat scena într-un altar al iubirii necondiționate.
Ca un înger pogorât din ceruri, cu inocența și puritatea unei flori de câmp, fetița sa a oferit cel mai frumos dar al serii – un cântec simplu, dar atât de încărcat de emoție, încât ochii spectatorilor au fost umpluți de lacrimi. A fost o surpriză care a îmbrăcat spectacolul într-o aură caldă, familială, în care publicul nu mai era doar un martor, ci parte din familia lărgită a artistului.
Dan Doboș, copleșit de emoție, și-a îmbrățișat fiica pe scenă, iar această imagine a fost apogeul serii – un simbol al legăturii dintre generații, al iubirii care dăinuie peste timp. Publicul, martor la acest moment unic, a izbucnit în aplauze, nu doar pentru artist, ci pentru omul Dan Doboș, tatăl care și-a crescut copiii cu dragoste și respect pentru valorile neamului.
Seara s-a încheiat nu cu ecoul unei melodii, ci cu ecoul inimilor care au vibrat la unison, într-o seară ce a fost mai mult decât un spectacol: a fost un testament al frumuseții sufletești și al tradiției.
