Stimați prieteni,încerc să vă prezint în aceste imagini orașul Darabani,în anul de grație 2020.Este un recviem la memorie,acest oraș l-am cunoscut pentru prima oară în anul 1960.Absolvent al școlii generale din com.Havârna,după susținerea examenului de admitere la liceul Darabani,pășeam în clasa a VIII-a (prima clasă de liceu) la Școala medie Darabani,diriginte fiindu-mi prof.de biologie dl.Vasilescu.Atunci orașul Darabani era centru raional în reg.Suceava,după împărțirea administrativă din acea vreme.Aici „mi-am făcut” și primit primul act de identitate la vârsta de 14 ani Seria D Nr.453 888.O tempora,o mores!Au fost cei mai frumoși ani,anii adolescenței,anii plini de surprize și acces la o nouă formă de comunicare și învățătură.Cum să pot uita colegii de clasă și de liceu!Cum să uiți minunații profesori din liceu,care mi-au deschis calea spre univers și cunoaștere.Mi-amintesc cu drag de prof.soții Horeanu,prof.Huțanu,prof.Bejenaru,prof.Lenuța și Saveta Petrescu,prof.chimie Maria Anisie,profesoara de limba română….d.na Leomiza,care mereu ne spunea:Copii să nu uitați niciodată că„Boul uită mereu c-a fost vițel”.Mi-amintesc de prof.Corneliu Mihăescu,prof.de sport dl.Didiță Colescu și orele de sport în liceu,de competițiile sportive la handbal și volei….Cum să uit de foștii mei colegi de clasă și liceu:Lenuța Chelaru,Viorica Dragotă,Eugenia Munteanu,Viorica Murgu,Gina Păduraru,Anișoara Molocea,Fila Dimitriu,Maricica Atitienei,Gina Dombrovschi,Lucica Aroșoaie,Florica Hudișteanu,Viorica Ștefănescu,regretații colegi Vasile Timofte și Radu Răus….Cum să uit pedagogul șef al internatului din str.C.D.Gherea,ales din rândul elevilor de liceu din anul terminal,dl.Paul Ursachi din Mileanca.De la el am învățat cum să „calci” pantalonii de la uniformă….fără fier de călcat.Da,seara după ce pantalonul era curățat cu peria,se întorcea pe dos,se dădea dunga cu o linie fină de săpun,se reîntorceau…„pe față” și se amplasau întinși,drept,sub cearceaful patului cu saltea….de paie…Dimineața,pantalonul apărea perfect și dunga….ținea 2-3 zile.Vă mai rețin atenția cu amintirea filmelor văzute la cinematograful orașului,unde biletul de intrare costa 50 de bani.Cu un leu…..mergeai la film cu prietena ta și ce frumos mai era…..!Am prins și vremuri triste,cu trezitul de dimineață la ora 5.30,când gazda fam.Ion și Viorica Apetrei de pe str.Mihai Eminescu,mă trimitea la pâine în centru,cu un carnețel de cupoane.Acolo gestionara magazinului de pâine,tăia cu foarfeca cupoanele de pe cartelă și asta în anii 1960-1961.În anul 3 de liceu m-am mutat cu Vasile Timofte la o altă gazdă,în cartierul Suseni la Fam.Aneta și Vasile Caldare.Poate voi reveni și cu alte amintiri din acei ani,care nu pot fi uitați oricât de repede…..trec anii.După 60 de ani de la prima cunoaștere a orașului,m-am gândit să fac o incursiune pe străzile orașului actual,la care vă invit și pe voi.Pentru toți cei care iubesc orașul Darabani și apreciază inițiativa mea,vă sunt recunoscător și vă doresc toate cele bune și sănătate!Cu stimă și respect,Costel Muraru 18 octombrie 2020