Într-o zi tristă de 10 septembrie, liniștea orașului a fost străpunsă de ecoul despărțirii. Cristi Rîmbu, sufletul care a adus magie din naiuri și fluiere, a fost condus pe ultimul drum. O mare de coroane – peste 50 – au înconjurat locul de odihnă, dar nimic nu putea să aline durerea celor rămași în urmă. Prieteni, cunoscuți, oameni care au împărtășit bucuria sunetelor create de mâinile sale, toți au fost prezenți, cu inima grea, la această despărțire dureroasă.
Cristi nu a fost doar un om talentat, ci un adevărat meșteșugar al sunetului, creator de bijuterii muzicale din naiuri și fluiere, lucrări de artă unice, cunoscute și iubite de întreaga comunitate. A lăsat în urmă o moștenire de sunete și amintiri, dar și o familie îndurerată – o fată și doi băieți – ce vor păstra viu spiritul său.
Nimeni nu poate înțelege de ce astfel de oameni pleacă prea devreme. Cristi a dus cu el o parte din secretele artei sale, din misterele naiului, lăsând în urmă o tăcere pe care nici măcar cele mai frumoase note nu o pot umple. Dar ceea ce rămâne e lumina amintirilor, melodiile pe care le-a creat și sufletele pe care le-a atins.
Astăzi, comunitatea DĂRĂBĂNEANĂ nu a pierdut doar un artist, ci o parte din sufletul său, din rădăcinile muzicii care ne-a unit. Jalea a fost de nedescris. Durerea nu poate fi cuprinsă în cuvinte, iar lacrimile nu pot fi șterse de vreme. Dar sunetul naiului va continua să plutească în aerul nostru, ca un ultim rămas-bun, ca o șoaptă de speranță.
Formația Sergiu Band din Suceava, din care Cristi a făcut parte, a adus un omagiu sfâșietor, interpretând câteva piese de jale, o ultimă îmbrățișare muzicală pentru cel care a trăit prin sunet.
În fiecare notă, în fiecare vibrație, a fost simțită prezența lui Cristi, ca și cum muzica lui continua să se împletească cu a lor, chiar și în absența sa fizică. Cei prezenți au ascultat în tăcere, lăsându-se purtați de armoniile care păreau să vină direct din sufletul celui plecat. A fost un moment în care durerea despărțirii a devenit una colectivă, dar și o alinare, căci fiecare sunet părea să spună: „Cristi nu a plecat de tot, el trăiește în noi, în muzica noastră.”
Membrii formației, cu inimile frânte, au cântat nu doar pentru a-și lua rămas-bun, ci pentru a onora un prieten, un coleg și un artist care a lăsat o amprentă de neșters. A fost o despărțire muzicală care a vorbit despre loialitate, prietenie și respect. Fiecare piesă a răsunat ca o promisiune că sunetul lui Cristi va dăinui pentru totdeauna.
Plecarea sa a lăsat un gol imens în sufletele celor care l-au cunoscut și l-au iubit, însă muzica, limbajul universal pe care Cristi l-a stăpânit atât de bine, a adus un ultim omagiu pe măsura sufletului său nobil. Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Cristi, Dumnezeu să te ierte și să-ți găsească locul între cei aleși! Spiritul tău va răsuna pentru totdeauna în fiecare adiere de vânt și în fiecare melodie pe care inima noastră o va mai asculta. Ai lăsat un gol imens, dar și o amintire ce va dăinui pentru eternitate.
