Pe drumul dintre Flămânzi și Botoșani, timpul pare să se fi oprit. O stație de așteptare, uitată de toți, stă mărturie nepăsării care a tronat ani la rând. Plouă încet, iar vântul își cântă melodia tristă printre scândurile crăpate și rugina groasă care învelește ce a mai rămas dintr-un acoperiș cândva protector. Aici, sub cerul deschis, oameni obosiți de povara zilnică privesc în depărtare, sperând că mijlocul lor de transport va veni mai devreme decât următoarea rafală de ploaie.
Acest loc nu este doar o stație. Este simbolul unei realități amare. Ani de promisiuni deșarte, ani în care vocile oamenilor s-au pierdut printre dosare uitate și birouri confortabile. Sub acoperișul ruinei, stau strânse povești de viață – muncitori care pleacă devreme la lucru, mame care își duc copiii la școală, bătrâni care speră să ajungă la un medic. Fiecare picătură de ploaie care le cade pe obraji e un semn al unei administrații care a preferat căldura birourilor în locul vântului care biciuiește sufletul oamenilor.
Dar schimbarea este ca o rază de lumină care pătrunde printre norii grei. Uneori începe cu o voce fermă, alteori cu o promisiune respectată. Este despre a repara nu doar o stație, ci încrederea oamenilor că nu sunt singuri. Sub scândurile îmbătrânite și rugina care macină fierul, există o speranță – speranța că lucrurile pot fi altfel.
Acum, locul acesta abandonat are o șansă să fie din nou viu. Este nevoie de mai mult decât de lemn sau tablă. Este nevoie de respect. De responsabilitate. De lideri care să înțeleagă că sub fiecare stație de așteptare se ascund povești ale unor oameni care merită mai mult decât tăcere și uitare.
Drumul spre schimbare nu este ușor, dar este singurul care contează. Poate că stația aceasta este doar un punct pe hartă, dar pentru cei care o folosesc, ea înseamnă totul. Și, într-un final, fiecare pas făcut pentru ei este un pas înainte pentru noi toți.
#OameniMaiPresusDeToate #SchimbareaÎncepeCuFaptele
CMF 11240002
