22 decembrie, vântul adie printre crucile vechi, purtând șoaptele curajului care a schimbat România. La 36 de ani de la Revoluția din 1989, Hudeștiul și-a aplecat fruntea în fața unui fiu care a ales să dea totul pentru libertate: căpitanul (post-mortem) Mesler Petru Constantin.
Luni, 22 decembrie 2022, la mormântul său, drapelul s-a înălțat ca o promisiune de recunoștință, iar pașii gărzii de onoare de la Botoșani au răsunat ca un ecou al datoriei împlinite. Au fost prezenți primarul comunei Hudești, Cătălin Dimitrie Zlei, și viceprimarul Curcă Ciprian Gabriel, care au adus împreună cu consilierii locali și locuitorii comunei o tăcere plină de respect. La rândul său, președintele Consiliului Județean Botoșani, Valeriu Iftime, a înălțat glasul recunoștinței pentru un destin curajos.
Florile depuse la mormânt nu sunt doar petale, ci lacrimi ale comunității care nu uită. Fiecare coroană și fiecare jerbă de flori au spus povestea unui om care a ales să fie scut și săgeată pentru libertatea noastră. În acest ritual al memoriei, primarul comunei Hudești a transmis condoleanțe sincere familiei, iar președintele Consiliului Județean a subliniat că sacrificiul eroilor nu poate fi măsurat în timp, ci doar în inimile celor care îi pomenesc.
Petru Mesler s-a născut pe 17 mai 1959 în Hudești. A urmat liceul și școala militară, devenind ofițer în 1981. Comandant de pluton, apoi de companie, a purtat „foarte bine” ca semn al devotamentului său neabătut. Dincolo de uniformă, era soț și tată: soția sa, Liliana, și fetița lor de un an și jumătate, nu l-au mai simțit niciodată aproape.
Noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989 a fost pentru el prima și ultima noapte de libertate. Căzând pentru apărarea Ministerului Apărării Naționale, a lăsat în urmă durerea părinților – Ioan, trecut la cele veșnice, și Eugenia –, a sorei Daniela și a nepotului Petru-Adrian, care a ales la rândul său calea militară.
În această zi de decembrie, comunitatea a privit în liniștea cimitirului și a înțeles că libertatea are chip, și acest chip purta numele de Petru Mesler. În fiecare salut al drapelului, în fiecare floare depusă, în fiecare cuvânt rostit eroismul său răsună printre noi.
Și așa cum vântul adie printre cruci, memoria lui va pluti mereu: lumina unui erou care nu va fi uitat niciodată.
