Într-un colț de lume unde cuvintele își croiesc drum spre eternitate, s-a născut Nichita Hristea Stănescu, la 31 martie 1933, în Ploiești, România. Tatăl său, Nicolae Hristea Stănescu, un meșteșugar și comerciant cu rădăcini prahovene, și mama sa, Tatiana Cereaciuchin, o nobilă refugiată din Rusia, au împletit în fiul lor esența a două lumi distincte.
Pașii copilăriei l-au purtat pe tânărul Nichita pe coridoarele Liceului “Sf. Petru și Pavel” din Ploiești (astăzi Colegiul Național “Mihai Viteazul”) între anii 1944 și 1952. Aici, sub cerul încărcat de vise, a început să-și contureze dragostea pentru cuvântul scris. Mai târziu, între 1952 și 1957, și-a desăvârșit studiile la Facultatea de Filologie a Universității din București, unde a absorbit esența literaturii române.
Debutul său literar a fost ca o rază de lumină în paginile revistei “Tribuna”. În 1960, a oferit lumii primul său volum de poezii, “Sensul iubirii”, deschizând porțile către un univers liric inedit. A urmat o serie de opere care au redefinit peisajul poetic românesc:
-
“O viziune a sentimentelor” (1964)“Dreptul la timp” (1965)
-
“11 elegii” (1966)
-
“Necuvintele” (1969)
-
“În dulcele stil clasic” (1970)
-
“Epica magna” (1978)
-
“Noduri și semne” (1982)
Poezia sa, un dans al metaforelor și al “necuvintelor”, a explorat teritorii necartografiate ale limbajului, conferindu-i titlul de inovator al liricii românești. Criticul literar Eugen Simion l-a descris ca pe un poet de o amplitudine și profunzime remarcabile.
Recunoașterea talentului său a depășit granițele țării. În 1975, i s-a acordat prestigiosul Premiu Herder, iar în 1980 a fost nominalizat pentru Premiul Nobel pentru Literatură. În 1982, a fost onorat cu “Cununa de Aur” la Festivalul Internațional de Poezie de la Struga.
Dincolo de cuvinte, Nichita a trăit intens, iubind și suferind. A fost căsătorit de trei ori: cu Magdalena Petrescu în 1952, cu Doina Ciurea în 1962 și, în 1982, cu Todorița “Dora” Tărâță. Casa sa a devenit un sanctuar al artiștilor, un loc unde spiritele creative se întâlneau și se inspirau reciproc.
A fost un poet al metaforei, al jocului cu limbajul și al visului, un adevărat inovator al poeziei.
Iubirile lui Nichita Stănescu
De-a lungul vieții, Nichita a iubit mai multe femei, iar unele dintre ele i-au influențat profund poezia. Iată câteva dintre cele mai cunoscute femei din viața sa:
-
Magda Isanos – Prima iubire a lui Nichita, din perioada tinereții.
-
Dora Stănescu – Prima lui soție. Căsnicia nu a fost una fericită, iar cei doi au divorțat.
-
Gabriela Melinescu – O iubire intensă, dar complicată. Ea era poetă și prozatoare și i-a fost muză o perioadă lungă. A plecat în Suedia, ceea ce l-a marcat profund pe Nichita.
-
Doina Ciurea – A fost o iubire pasională și zbuciumată, fiind inspiratoare pentru multe dintre versurile lui.
-
Tatiana Iekel – Actriță cunoscută, cu care a avut o relație scurtă.
-
Marinei Krilov – Ultima sa mare iubire și cea de-a doua soție. Ea i-a fost alături până în ultimele clipe de viață.
Nichita Stănescu a trăit intens fiecare iubire, transformând-o în poezie. Era un om pasional, sensibil și mereu însetat de frumusețea femeii și a artei.
Însă, ca orice stea care arde prea intens, viața sa a fost curmată prematur. La 13 decembrie 1983, la București, inima poetului a încetat să mai bată. Astăzi, odihnește în Cimitirul Bellu, sub umbra versurilor sale nemuritoare.
Nichita Stănescu rămâne o constelație strălucitoare pe firmamentul literaturii române, un arhitect al cuvintelor care a transformat limba română într-un tărâm al infinitelor posibilități poetice.
