În poarta de lumină a mănăstirii Putna, acolo unde istoria și credința se împletesc cu eternitatea, s-au înălțat din nou rugăciuni și omagii întru pomenirea voievodului Ștefan cel Mare și Sfânt, de la a cărui trecere la cele veșnice se împlinesc 521 de ani. Locul unde “se odihnește inima neamului românesc” a fost, ca de fiecare dată, cuprins de solemnitate, recunoștință și demnitate.
În cadrul ceremoniei de comemorare, un moment de profundă încărcătură simbolică a fost reprezentat de prezența doamnei Irina Loredana Stănculescu, Consul General al României la Cernăuți. În numele tuturor românilor din nordul Bucovinei, dar și ca semn al continuității între generații, doamna consul a depus o jerbă de flori la mormântul voievodului, pecetluind astfel legătura vie dintre trecutul eroic și prezentul responsabil.
Un gest care nu este doar ceremonial, ci o punte peste timp între ctitorul Moldovei și fiii risipiți de istorie, dar uniți prin limbă, credință și sânge. O rugăciune tăcută pentru unitate, un semn de neuitare și o mângâiere adusă în locul unde istoria nu doarme, ci veghează.
În cadrul acestor momente de profundă încărcătură sufletească, doamna Irina Loredana Stănculescu a fost distinsă cu Crucea Bucovinei, o recunoaștere înaltă oferită celor care poartă în inimă dragostea pentru neam, credință și misiunea de a sluji adevărul românesc dincolo de granițe. Aceeași distincție a fost acordată, în vremuri grele, și doamnei Elena Nandriș, primărița eroică din Mahala, care a păstrat vie identitatea românească în fața vicisitudinilor istoriei.
Această distincție devine astfel o mărturie – nu doar a recunoștinței, ci a unei flăcări nestinse ce arde în inimile celor ce nu uită și nu trădează. Crucea Bucovinei – crucea dăinuirii românești, înălțată prin jertfă, prin cultură, prin demnitate.
Comemorarea lui Ștefan cel Mare nu este doar o întoarcere spre trecut, ci un îndemn viu către viitor. E chemarea de a ne aduce aminte cine suntem, de a ne păstra rădăcinile adânc înfipte în pământul credinței și în fibra neamului. Iar Putna, ca o cetate de suflet a neamului românesc, rămâne locul unde trecutul se roagă pentru viitor și unde faptele celor de azi sunt binecuvântate în lumina celor de ieri.
