Într-o lume grăbită, unde zilele se succed asemeni filelor unui caiet vechi, există oameni care nu doar trăiesc, ci zidesc. Nu din piatră sau cărămidă, ci din cuvinte, din răbdare, din vise și din lumină. Sunt învățătorii – făuritorii de lumină.
Ei nu poartă armuri, dar intră zi de zi în bătălia cu necunoașterea. Nu ridică glasul, ci sufletul copiilor. Într-o sală de clasă, cu tabla ca altar și cuvântul ca unealtă, acești arhitecți de caractere plămădesc viitorul cu fiecare lecție rostită, cu fiecare privire încurajatoare, cu fiecare zâmbet dăruit.
Învățătorul este grădinarul care seamănă idei și așteaptă cu răbdare să încolțească în mințile tinere. Nu cere aplauze, dar primește în schimb roadele muncii sale: ochi care privesc mai limpede lumea, mâini care scriu mai sigur drumul lor, inimi care bat în ritmul respectului și al curajului.
Într-o lume în care mulți uită să mai spună „mulțumesc”, astăzi e ziua în care ne oprim și ne plecăm frunțile în fața celor care ne-au învățat să le ridicăm. Pentru că fiecare literă scrisă în clasa I e o treaptă către cine suntem astăzi.
La mulți ani, făuritori de lumină! În tăcerea muncii voastre răsună glasurile a generații întregi. Și chiar dacă timpul va trece, amintirea unui învățător bun nu se șterge niciodată – rămâne scrisă nu cu cerneală, ci cu recunoștință, în cartea vieții fiecăruia dintre noi.
