Există locuri pe care Dumnezeu pare că le-a ales încă din veșnicie. Locuri în care vântul poartă rugăciuni, iar răsăritul soarelui pare o binecuvântare revărsată peste oameni. La capătul nordic al României, aproape de apele liniștite ale Prutului și de granița care desparte două țări, se află satul Crăiniceni – un loc aparent obișnuit, dar care a dăruit lumii unul dintre cei mai mari sfinți ai neamului românesc: Sfântul Cuvios Ioan Iacob Românul de la Neamț – Hozevitul.
Aici, unde odinioară un copil privea cu uimire cerul Moldovei, s-a născut omul care avea să lase în urmă lumea și să devină unul dintre cei mai iubiți nevoitori ai Ortodoxiei. După zeci de ani în care locul natal al sfântului a rămas doar o amintire, Dumnezeu a rânduit ca în anul 2017 să fie pusă piatra de temelie a unei mănăstiri de maici.
Astăzi, la nouă ani de la acel moment istoric, Mănăstirea Crăiniceni este una dintre cele mai frumoase și mai vii vetre monahale din nordul Moldovei.
Pe 5 august 2017, odată cu așezarea pietrei de temelie, puțini își imaginau cât de repede avea să prindă viață acest așezământ.
Era doar un început.
Un început făcut cu rugăciune, cu speranță și cu încrederea că Sfântul Ioan Iacob își va ocroti locul natal.
Au urmat ani de muncă neobosită.
Ani în care fiecare cărămidă a fost pusă cu jertfă.
Ani în care fiecare icoană și fiecare metru de zid au fost rodul credinței unor oameni care au înțeles că ceea ce se construiește pentru Dumnezeu rămâne peste veacuri.
Astăzi, biserica mănăstirii se înalță asemenea unei lumânări aprinse către cer, iar liniștea locului îi face pe pelerini să uite de agitația lumii.
În spatele fiecărei mari lucrări zidite pentru Dumnezeu se află oameni care nu caută laude, ci slujire.
Pentru Mănăstirea Crăiniceni, unul dintre acești oameni este stavrofora Mariami Tunza, cea care, împreună cu obștea de maici, a purtat pe umeri responsabilitatea unei misiuni deloc ușoare.
Cu răbdare, discreție și o credință neclintită, maica stareță a coordonat dezvoltarea mănăstirii, transformând un vis într-o realitate care impresionează pe fiecare pelerin.
Sub îndrumarea sa au fost ridicate biserica și casa monahală, au fost amenajate spațiile pentru primirea credincioșilor și a fost creată o atmosferă în care rugăciunea este simțită în fiecare clipă.
Cei care îi trec pragul vorbesc despre aceeași căldură sufletească, aceeași smerenie și aceeași bucurie cu care fiecare este întâmpinat.
La Crăiniceni nu există grabă.
Nu există zgomot.
Există doar bătaia clopotelor, foșnetul copacilor și rugăciunea.
Dimineața începe cu slujba.
Seara se încheie tot în rugăciune.
Iar între ele se află munca tăcută a maicilor, care îngrijesc fiecare colț al mănăstirii cu aceeași dragoste cu care își îngrijesc propriul suflet.
Mulți dintre cei care ajung aici spun că pleacă altfel decât au venit.
Mai liniștiți.
Mai împăcați.
Mai aproape de Dumnezeu.
Anul acesta, bucuria hramului este una cu adevărat aparte.
Pe lângă prăznuirea Sfântului Ioan Iacob, va avea loc și sfințirea picturii bisericii și a casei monahale, lucrări realizate în ultimii ani.
Slujba va fi oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, împreună cu un sobor de ierarhi, preoți și diaconi.
Este unul dintre cele mai importante momente din istoria mănăstirii și o încununare a eforturilor depuse în aproape un deceniu.
Programul slujbelor
Sărbătoarea începe în 4 august, la ora 17:30, cu Privegherea alcătuită din Vecernie cu Litie și Utrenie.
În ziua de 5 august, când Biserica Ortodoxă îl cinstește pe Sfântul Ioan Iacob Românul, programul continuă astfel:
- 07:00 – Ceasurile și Acatistul Sfântului Ioan Hozevitul;
- 08:30 – Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie Arhierească, urmată de slujba de sfințire a picturii bisericii și a casei monahale.
Sunt multe mănăstiri frumoase în România.
Dar puține au privilegiul de a fi ridicate chiar pe locul unde s-a născut un sfânt.
La Crăiniceni, fiecare pas amintește de copilăria Sfântului Ioan Iacob, de rădăcinile sale moldovenești și de drumul care avea să-l ducă până în Țara Sfântă, în Pustiul Hozevei, unde și-a petrecut ultimii ani ai vieții în rugăciune și nevoință.
Trupul său a fost descoperit întreg după mulți ani, răspândind bună mireasmă și devenind o mărturie vie a sfințeniei.
Astăzi, mii de români îi poartă numele, îi citesc acatistul și îi cer ajutorul în încercările vieții.
Iar la Crăiniceni, locul de unde a pornit spre cer, credința continuă să rodească.
În aceste zile de sărbătoare, porțile Mănăstirii Crăiniceni vor fi deschise pentru toți cei care doresc să participe la unul dintre cele mai emoționante momente spirituale din județul Botoșani.
După nouă ani de la punerea pietrei de temelie, mănăstirea este dovada că atunci când oamenii lucrează împreună cu Dumnezeu, imposibilul devine posibil.
Acolo unde odinioară era doar un vis, astăzi se înalță o cetate a rugăciunii.
Acolo unde s-a născut un sfânt, continuă să se nască speranță.
Iar fiecare pelerin care va păși în aceste zile pe aleile mănăstirii va pleca acasă cu o lumină în suflet și cu convingerea că, la Crăiniceni, cerul este mai aproape de pământ decât oriunde altundeva.
