Într-o țară unde tăcerea devine din ce în ce mai grea, Guvernul a ales să-și ascută securea nu împotriva risipei sau a corupției, ci împotriva celor care țin în picioare aparatul administrativ al statului – funcționarii. Cei care, de ani de zile, lucrează între pereți jerpeliți, în birouri reci, cu proceduri sufocante și speranțe tot mai palide, sunt din nou loviți. Fără milă. Fără logică. Fără respect.
Un singur spor – o tăietură mică la vedere, dar o hemoragie internă uriașă pentru familiile celor afectați – a fost scânteia. Sporul de condiții vătămătoare, unica formă de compensație într-un sistem cu salarii modeste și responsabilități uriașe, a fost făcut zob. De la 1.500 lei brut, la 300. Ca și cum Guvernul ar fi strigat: „Ajunge, prea v-a fost bine!”.
Așa începe colapsul.
Funcționarii nu cer palate, nu cer privilegii, ci demnitate. Dar în palatul de gheață al Guvernului, înghețat în calcule cinice și reforme fără suflet, cuvântul demnitate pare șters din dicționarul politic. Nu este decât o piesă de șah într-o strategie fiscală făcută cu ochii închiși și cu inima rece.
La Botoșani, s-a aprins flacăra. Greva japoneză a funcționarilor este o banderolă neagră pe mâneca unui stat bolnav, o formă de doliu pentru ceea ce ar fi trebuit să fie o administrație respectată. Daniel Ciobanu, noul lider sindical, nu cere pomană. Cere ceea ce oricare om cinstit ar trebui să primească: un trai decent, o justă recompensă pentru munca depusă, stabilitate.
Și totuși, în loc de răspuns, tăcere. În loc de soluții, bâlbe fiscale. În loc de respect, dispreț.
Cine va mai atrage bani europeni când mâna e legată și sufletul strâns în menghină?
Cu ce morală mai poți cere rezultate de la oameni al căror salariu scade, dar așteptările cresc? 250 de milioane de euro au fost atrași la Botoșani – investiții reale, concrete, pentru cetățeni. Dar funcționarii care le-au adus sunt tratați ca niște pioni sacrificați într-un joc de putere fără scrupule.
Ce face Guvernul? Vopsește pereții cu promisiuni, dar pe dedesubt scade norma de hrană, plafonează stimulente, majorează TVA, aruncă săgeți fiscale în aer și lovește în toți – bugetari, privați, bătrâni, tineri, bolnavi.
Un stat care își lovește funcționarii e ca un păstor care-și ucide câinii de pază, sperând că oile vor rămâne cuminți
Din Primăria Botoșani până la alte instituții din țară, valul nemulțumirii crește. Și nu mai e vorba doar de bani. E vorba de demnitate călcată în picioare, de nedreptate sistematică, de o revoluție care fierbe în tăcere.
Dacă Guvernul continuă să ignore aceste semnale, greva de avertisment va deveni grevă generală. Iar atunci, când orașele vor rămâne fără documente, fără avize, fără semnături, cine își va asuma haosul?
Când ultimele rotițe bine unse ale mașinăriei se opresc, întreaga structură se prăbușește. Și nu, nu cu zgomot de pași de revoluționari – ci cu tăcerea cruntă a celor sătui să mai fie batjocoriți.
Contradicție: cine servește statul e pedepsit
Cei care asigură încasări fiscale, derulează proiecte europene, aprobie planuri de urbanism, emit certificate pentru sănătate sau educație – toți vor fi loviți abordarile guvernamentale. Gestul indignat al angajaților ANAF din Iași, care spun “Ei fac planul de încasări, noi primim tăieri” , reflectă o ură împotriva unui stat care știu că nu ar exista fără ei.
Urmează escaladarea
Deciziile politice reci provoacă reacții pe măsură – muțenia guvernamentală duce acum către posibile greve de avertisment cu suspendarea activității pentru două ore, pichetări, rezervări în stradă și escaladări ulterioare. Dacă Guvernul nu revine urgent asupra deciziei, își va vedea spitalele fără avize, drumurile neautorizate, școlile fără acte – un stat mort.
O strategie proastă, cu costuri uriașe
Reducerea sporurilor nu este reformă – e jefuire la rece. Economiștii avertizează: un buget neoliberal fără responsabilitate socială cedează în fața populismului. În timp ce Guvernul taie de la infrastuctură socială, bagă impozite peste impozite, coboară rezerve, – investește în iluzii – ministrul de finanțe investește în sfidare, nu în sustenabilitate.
Final – un stat care nu-și respectă servitorii se autodistruge
Când ai pus pistolul la tâmpla propriului personal administrativ, ai semnat sentința de colaps. Fără resurse, fără motivație, fără demnitate – funcționarii pleacă, nu se implică. Iar guvernanții care ignoră acest dezastru în fașă nu vor avea pe cine să blamed – pentru că au creat, cu propriile mâini, statul pustiu.
Concluzie: Guvernul a reușit ce se temea toată lumea – a provocat un cutremur moral și funcțional, unde alege să sacrifice sufletul statului: funcționarul. Dacă nu se reîntoarce cu respect și echitate, nu doar milioanele de euro atrase vor dispărea, ci însăși credibilitatea statului – ca administrație, ca instituție și ca comunitate.
sursa foto https://www.botosaneanul.ro/
