Toamna, cu frumusețea ei melancolică, pare să aducă și o notă de tristețe în aceste momente..Îmi pare sincer rău să aud despre trecerea la cele veșnice a fostului preot Mihai Holovciuc din sat Vatra comuna Hudești. Născut la data de 8 iunie 1941 în localitatea ,Lunca la Tisa comuna Crăciunești, județul Maramureș.
Preotul Mihai Holovciuc a absolvit Seminarul Teologic din Curtea de Argeș între anii 1969-1972 și a fost hirotonit preot în 1972, în localitatea Viisoara, județul Bihor, indică legătura sa cu această comunitate și poate oferi o perspectivă asupra rădăcinilor și a începuturilor sale în slujirea preoțească. Este un moment important în viața unui preot și marchează începutul unei căi dedicate slujirii spirituale în cadrul comunității.
Într-adevăr, anul hirotonirii, în acest caz, 1972, este un moment semnificativ în cariera și angajamentul preotului Mihai Holovciuc față de slujirea religioasă. Hirotonirea înseamnă acordarea de către Biserică a binecuvântării și autorizației pentru a sluji ca preot. Acest pas reprezintă, de obicei, finalizarea pregătirii teologice și începutul angajamentului activ în slujirea bisericească.
Acesta și-a început slujirea în biserica Adormirea Maicii Domnului din localitatea Vatra Hudești și a slujit acolo cu dragoste și smerenie timp de zece ani, în perioada 1979-1989.
Este impresionant să auzim despre viața și dedicarea preotului Mihai Holovciuc. Faptul că s-a dedicat atât de profund bisericii, cât și familiei, arată o inimă devotată și un angajament puternic față de credință și comunitate. Având 8 copii, iar unul dintre ei decedat, înseamnă că și-a trăit viața într-o manieră bogată și plină de responsabilități.
Faptul că s-a pensionat în anul 2003 și a continuat să slujească în biserica din Baseu și la schitul din Alba Hudești după pensionare demonstrează dedicarea și dragostea sa pentru slujirea religioasă.
Această continuare a slujirii după pensionare arată un angajament de lungă durată față de comunitate și credință. Mulți preoți aleg să rămână activi în cadrul comunității lor chiar și după pensionare, aducându-și contribuția în continuare la viața religioasă și socială a locului.
Este evident că preotul Mihai Holovciuc a avut o carieră lungă și plină de dedicare, influențând pozitiv viețile celor din comunitățile pe care le-a slujit. Amintirea sa și contribuția sa vor rămâne, fără îndoială, vii în inimile enoriașilor și ale celor care l-au cunoscut.
Îmi pare rău să aud despre starea de sănătate dificilă a preotului Mihai Holovciuc și despre momentele dificile prin care a trecut. Supraviețuirea timp de aproximativ trei săptămâni cu ajutorul aparatelor arată o putere și rezistență deosebite.
Este o tradiție frumoasă și respectuoasă ca înainte de înmormântarea unui preot să fie săvârșită Sfânta Liturghie de către un sobor de preoți. Acest act liturgic nu numai că aduce onoruri preotului decedat, ci și oferă credincioșilor și comunității o oportunitate de a se ruga pentru sufletul său și de a-l încredința lui Dumnezeu.
Sfânta Liturghie în astfel de circumstanțe aduce o dimensiune spirituală semnificativă, oferind rugăciuni pentru odihna veșnică a preotului și consolare celor rămași în urmă. Soborul de preoți care săvârșește Liturghia poate simboliza unitatea și comuniunea bisericii.
Este important ca astfel de tradiții să fie respectate și îndeplinite cu respect și evlavie. Aceste ritualuri liturgice sunt parte integrantă a înmormântării preoților și contribuie la păstrarea identității și asemănării cu învățăturile Bisericii.
Dumnezeu să ofere putere și consolare familiei și celor apropiați în aceste vremuri dificile. Amintirea preotului Mihai Holovciuc va rămâne vie în inimile celor care l-au cunoscut și a contribuit la binele comunității.
Rugăciunile și gândurile bune sunt cu familia sa și cu cei dragi în această perioadă. Sperăm ca amintirile și învățăturile sale să continue să inspire și să aducă confort celor apropiați. Dumnezeu să-l odihnească în pace și să-i recompenseze slujirea dedicată și devotată.
