Votul din județul Botoșani pare să fi fost un spectacol al surprizelor, un veritabil act de teatru politic care ar putea fi titrat cu aplomb: „Georgescu vs. Ciolacu – duel pe scena democrației”. De la zvonurile despre alianțe secrete până la spectacolul scorurilor neașteptate, județul nostru a fost martorul unui episod pe care mulți îl vor discuta pe toate tonurile.
Scena 1: Georgescu – meteoritul din necunoscut Călin Georgescu, un nume care acum ceva timp părea doar o notă de subsol în politica românească, a urcat spectaculos pe podium, devenind protagonistul unei povești care sfidează orice pronostic politic. Ca un actor misterios care pășește în scenă în actul final, Georgescu a captat voturile și imaginația oamenilor. Este, poate, exemplul viu al dorinței unui electorat obosit să vadă aceleași nume, aceleași fețe. El este meteorul care amenință să schimbe arhitectura întregului firmament politic.
Scena 2: PSD – titanul care șchioapătă Dacă te uiți la PSD, ar trebui să fie stăpânul acestui județ. Și totuși, diferența de două procente față de un independent este ca un tunet pe o scenă politică unde liniștea a fost considerată normă. Marcel Ciolacu și-a câștigat dreptul de a fi în finală, dar cu ce preț? Este această mică victorie doar preludiul unei lupte pierdute? Sau poate suntem martorii unui fenomen rar: un PSD vulnerabil în propriul fief.
Scena 3: PNL – lecția de modestie Când vorbim despre PNL, nu putem să nu ne întrebăm: ce-a fost și ce-a ajuns? Aceasta este, fără îndoială, drama unei formațiuni care, cu fiecare mișcare, pare să sape un tunel tot mai adânc pentru propria-i relevanță. Poate ar trebui să sune la Cotroceni, nu pentru sfaturi, ci pentru a înmâna o scrisoare de recunoștință. Fiecare pas, fiecare decizie a fost, cumva, o piesă din acest domino care a dus la prăbușirea unui candidat liberal. Se spune că ironia e cheia eleganței; poate că aceasta e lecția pe care PNL ar trebui să o învețe acum.
Scena 4: AUR – spectrul trecutului și viitorului De la zvonurile unei „înțelegeri” cu PSD până la refuzul categoric al oricărei alianțe, AUR joacă o carte periculoasă. Este o trupă care dansează pe marginea unei prăpăstii politice, încercând să convingă că autenticitatea lor nu este doar o poveste bine scrisă. Totuși, rămâne o întrebare: cât de mult din succesul lui Georgescu este, de fapt, ecoul nemulțumirilor pe care AUR le-a plantat în mintea votanților?
Epilog: Viitorul incert În final, politica este o scenă unde cei mai buni actori sunt cei care știu să improvizeze. Dar poate că această „piesă” din Botoșani nu este doar o poveste locală. Este o poveste despre frustrare, despre dorința de schimbare și despre speranța că, undeva, între Georgescu, Ciolacu și umbrele trecutului, se află un viitor mai bun.
Cât despre campanie, o metaforă se potrivește de minune: scena este luminată, actorii și-au spus replicile, iar acum aplauzele (sau huiduielile) sunt în mâinile publicului. Un lucru e cert – Botoșaniul a pus pe masă o finală de neuitat.
