Peste 50% din producția de floarea-soarelui este deja afectată în unele sole, iar cultura nici măcar nu a ajuns la maturitate. Porumbul aflat încă în faza de lapte este și el atacat. Fermierii se tem că, peste o lună, vor intra cu utilajele în lanuri pentru a constata dezastrul.

HUDEȘTI -BOTOȘANI.10 August 2026
În timp ce agricultorii din Hudești numără fiecare leu investit în culturile din acest an, pe câmpuri se desfășoară o adevărată luptă pe care fermierii spun că o pierd de la o zi la alta.

Mii de ciori au pus stăpânire pe culturile de porumb și floarea-soarelui.

Zeci de hectare sunt afectate, iar în anumite suprafețe fermierii estimează că mai mult de jumătate din producția de floarea-soarelui este deja compromisă.

Și poate cel mai grav este că recoltarea este încă la aproximativ o lună distanță.

Cu alte cuvinte, ceea ce se vede acum în lanurile de la Hudești nu reprezintă încă paguba finală.

Paguba poate crește de la o zi la alta.

FLOAREA-SOARELUI, MÂNCATĂ ÎNAINTE DE RECOLTĂ

Lanurile de floarea-soarelui ar fi trebuit să fie, în această perioadă, una dintre marile speranțe ale agricultorilor.

În schimb, fermierii privesc neputincioși cum păsările atacă plantele și distrug ceea ce ar fi trebuit să ajungă în hambare și, mai departe, să aducă bani pentru familiile lor.

Când cultura va ajunge la maturitate, există temerea că pierderile vor fi și mai mari.

Fermierii vorbesc deja despre pierderi de peste 50% în anumite zone.

Iar fiecare zi înseamnă noi atacuri.

ȘI PORUMBUL ESTE ÎN PERICOL

Nici porumbul nu scapă.

Știuleții sunt încă în faza de lapte, însă ciorile au început să-i atace.

Agricultorii se tem că, până la momentul recoltării, atacurile vor lăsa în urmă știuleți compromiși și o producție mult diminuată.

Pentru un fermier, acesta este unul dintre cele mai grele momente:

să vadă cultura în picioare, dar să știe că o parte importantă din recoltă nu va mai ajunge niciodată în remorcă.

ÎNTREBAREA CARE ARDE: CINE PROTEJEAZĂ FERMIERUL?

Ciorile sunt parte a ecosistemului.

Dar agricultorii pun o întrebare legitimă:

Dacă păsările sunt protejate, cine protejează munca fermierului?

Omul care a cumpărat sămânța.

Omul care a plătit motorina.

Omul care a cumpărat îngrășăminte.

Omul care a făcut tratamente.

Omul care a plătit utilajele.

Omul care a muncit luni întregi.

Cine îi acoperă pierderea atunci când recolta este distrusă?

Fermierul nu poate să-și mute cultura.

Nu poate să ridice un gard în jurul zecilor de hectare.

Nu poate să stea zi și noapte în câmp.

Iar dacă metodele de alungare nu sunt suficiente, problema devine una care trebuie analizată de autoritățile competente.

AUTORITĂȚILE NU POT DOAR SĂ RIDICE DIN UMERI

Agricultorii din Hudești spun că atunci când cer ajutor se lovesc de aceeași problemă:

ciorile sunt protejate.

Dar această explicație nu poate fi sfârșitul discuției.Trebuie să fie începutul ei.

Pentru că existența unor reguli de protecție a faunei nu înseamnă că autoritățile trebuie să rămână fără reacție atunci când există pagube agricole importante.

Este nevoie de:

• constatarea oficială a pagubelor;
• identificarea suprafețelor afectate;
• evaluarea pierderilor;
• identificarea populațiilor de păsări și a zonelor de cuibărit;
• stabilirea unor metode legale și eficiente de prevenire a pagubelor;
• analizarea posibilității unor măsuri speciale, dacă situația o impune și legislația permite;
• informarea fermierilor cu privire la ce pot face legal pentru protejarea culturilor.

Nu este suficient ca fiecare instituție să spună că problema aparține alteia.

SALCÂMII DE LA DIGUL IA ZULUI CALU ALB – SOLUȚIE SAU DOAR O IPOTEZĂ?

Fermierii din Hudești vorbesc tot mai mult despre salcâmii aflați pe digul iazului Calu Alb, considerați de aceștia un important loc de adăpost și cuibărit pentru colonii de ciori.

Oamenii spun că, dacă acești arbori ar fi îndepărtați, păsările ar pierde locurile de cuibărit, iar în timp numărul lor ar putea scădea.

Aceasta este însă o opinie exprimată de fermieri și trebuie verificată de specialiști.

Tăierea arborilor, intervențiile asupra habitatului și orice măsură privind păsările trebuie făcute numai după o analiză tehnică și cu respectarea legislației privind mediul și protecția speciilor.

Dar întrebarea rămâne:

Dacă acolo există o concentrație foarte mare de ciori și dacă acea zonă contribuie la presiunea asupra culturilor, de ce nu se face o analiză oficială?

De ce nu vine o echipă de specialiști în teren?

De ce nu se măsoară problema?

De ce nu se caută o soluție?

NU CER EXTERMINAREA CIORILOR. CER SĂ NU FIE EXTERMINATĂ MUNCA LOR

Este important ca lucrurile să fie spuse corect.

Fermierii nu cer, în mod necesar, dispariția păsărilor.

Cer să poată să-și apere culturile prin metode legale și eficiente.

Pentru că între protejarea faunei și protejarea agriculturii trebuie să existe un echilibru.

Natura trebuie protejată.

Dar trebuie protejat și omul care lucrează pământul.

PE CÂMP, NU EXISTĂ BUTON DE „RESTART”

Un joc video poate fi repornit.

O cultură distrusă, nu.

Dacă un lan de floarea-soarelui este compromis astăzi, fermierul nu poate să-l semene din nou.

Dacă porumbul este atacat în această perioadă, nu poate întoarce timpul cu două luni în urmă.

A investit.

A muncit.

A așteptat.

Și acum privește cerul.

De acolo vin ciorile.

PESTE O LUNĂ VA VENI TESTUL CEL MARE

Atunci se va vedea adevărata dimensiune a dezastrului.

Când combina va intra în lan.

Când fermierul va calcula producția.

Când va pune în balanță banii investiți și ceea ce a reușit să salveze.

Atunci nu vor mai exista estimări.

Vor exista cifre.

Și este posibil ca acele cifre să fie dramatice.

Zeci de hectare. Sute de tone de producție pierdută. Zeci de mii de lei investiți fără să se mai întoarcă.

APEL CĂTRE AUTORITĂȚI: Veniți în câmp, nu doar la birou!

Situația de la Hudești trebuie verificată în teren.

Nu prin telefoane.

Nu prin hârtii.

Nu prin răspunsuri birocratice.

În câmp.

Fermierii cer autorităților locale și județene să constate situația și să cheme instituțiile competente pentru a analiza fenomenul.

Primăria Hudești, Direcția pentru Agricultură, autoritățile de mediu, instituțiile responsabile de fauna sălbatică și celelalte structuri competente ar trebui să discute împreună problema și să stabilească ce măsuri sunt posibile legal.

Pentru că dacă fiecare instituție ridică din umeri și spune „nu putem”, la sfârșit va rămâne un singur lucru:

o recoltă pierdută și un fermier care va suporta singur nota de plată.

ȘI ATUNCI, CINE RĂSPUNDE?

Nu ciorile.

Ele își urmează instinctul.

Întrebarea este pentru oameni.

Pentru cei care fac legile.

Pentru cei care administrează terenurile.

Pentru cei care protejează fauna.

Pentru cei care răspund de agricultură.

Pentru cei care trebuie să găsească echilibrul între natură și omul care muncește pământul.

Pentru că fermierul din Hudești nu cere imposibilul.

Cere să nu-i fie distrusă munca.

Iar dacă astăzi mai are încă o parte din recoltă, peste o lună poate fi prea târziu.

Până atunci, oamenii nu mai au decât să privească lanurile, să alunge ciorile cât pot și să spere.

Să se roage lui Dumnezeu ca, atunci când va veni vremea recoltei, să le mai rămână și lor ceva.

Glasul Nordului va urmări situația de la Hudești și va cere autorităților un punct de vedere

Pentru că în aceste lanuri nu se pierde doar o recoltă. Se pierde munca unui an.

Iar fermierului îi rămâne doar să privească spre cer și să se roage să-i mai rămână și lui ceva.