Au trecut șase decenii de când cea de-a șasea promoție a Liceului din Darabani, instituție care și-a dat prima promoție de absolvenți în anul 1961, a pășit pentru ultima dată pe porțile școlii ca elevi. Timpul a alergat neobosit, a albit tâmple, a adunat experiențe și a scris destine, însă nu a reușit să șteargă legăturile create în anii adolescenței.
La 60 de ani de la absolvire, foștii colegi au organizat o nouă revedere, după cele desfășurate la 10 ani și la 50 de ani de la terminarea liceului. A fost o întâlnire încărcată de emoție, în care fiecare zâmbet a ascuns o poveste, iar fiecare îmbrățișare a încercat să recupereze anii pierduți.
În urmă cu șase decenii, trei clase numărau aproape 90 de elevi, tineri plini de vise și speranțe. Astăzi, numărul lor este mult mai mic. Unii nu au mai putut participa din cauza problemelor de sănătate, iar alții au plecat pentru totdeauna în lumea celor drepți, rămânând doar în amintirea colegilor și a familiilor lor. În cinstea lor s-au păstrat momente de reculegere și gânduri pline de respect.
Printre cei care au răspuns prezent la această întâlnire de suflet s-au aflat Petru Anichitoaie și soția sa, profesoara Aurica Anichitoaie, cadre didactice apreciate de generații întregi de elevi. De asemenea, au participat familia Maftei Maricel din Iași, familia colonelului Muraru din Botoșani, doamna Georgeta Brici, doamna Lia Istrate, fostă învățătoare la Comănești, doamna Nușa Pricopie din județul Neamț, inginer în domeniul construcțiilor, doamna Vica Cosmolici din Hudești, doamna Maricica Muraru din Dorohoi, inginerul de petrol și gaze Florin Grigoriu, originar din Hudești și stabilit la Ploiești, doamna Rodica Semna din Iași, profesoara Jenița Nucuță din Iași, educatoarea Mica Bărbăcaru, profesoara Doina Focșa din Miorcani și educatoarea Genica Chiriac din Vatra-Hudești.
Destine diferite, profesii diferite, orașe diferite, dar aceeași rădăcină comună: liceul din Darabani. Fiecare și-a urmat drumul în viață, devenind profesor, inginer, educator, militar sau specialist în diverse domenii, purtând însă mereu în suflet amintirea anilor de școală.
Întâlnirea a fost asemenea unei călătorii în timp. Pentru câteva ore, ridurile au dispărut, bastoanele au rămas sprijinite de scaune, iar cei prezenți au redevenit elevii de odinioară. Au depănat amintiri despre profesori, despre emoțiile examenelor, despre prieteniile născute pe băncile școlii și despre visurile care le luminau tinerețea.
Într-o lume care se schimbă necontenit, această revedere a demonstrat că adevăratele legături nu sunt măsurate în ani, ci în puterea amintirilor. După 60 de ani, foștii absolvenți ai celei de-a șasea promoții a Liceului din Darabani au descoperit că timpul poate despărți oameni, dar nu poate învinge prietenia și respectul construite în anii tinereții.
„Ne-am întâlnit mai puțini decât eram odinioară, dar cu sufletele la fel de tinere. Astăzi nu am numărat anii care au trecut, ci amintirile care au rămas.” Acesta a fost, poate, cel mai frumos mesaj al unei generații care continuă să scrie o lecție despre prietenie, demnitate și recunoștință.
