13 septembrie 2026 – Ibănești, Botoșani

Pe dealul Măgura din Ibănești, acolo unde vântul toamnei aleargă nestingherit peste culmile nordului, Crucea Eroilor Neamului se înalță spre cer ca o rugăciune turnată în oțel și lumină.

Cu cei 44 de metri ai săi, monumentul a devenit un reper impresionant al comunei Ibănești și un loc al memoriei, al credinței și al recunoștinței pentru cei care au plecat la război și nu s-au mai întors.

În ajunul sărbătorii Înălțării Sfintei Cruci, la 13 septembrie, la poalele și sub brațele monumentului au fost sfințite și plăcile comemorative pe care sunt înscrise numele eroilor din comuna Ibănești căzuți în Primul și Al Doilea Război Mondial.

Sunt nume care nu trebuie să dispară niciodată.

Nume de fii, soți, tați și frați care au plecat cândva din casele lor, cu gândul că apără pământul pe care s-au născut. Astăzi, numele lor au fost așezate în piatră, pentru ca generațiile care vin să știe cine a plătit prețul libertății.

În spatele unui asemenea monument nu stă doar o idee frumoasă. Stau ani de muncă, efort, drumuri, documente, obstacole și multe momente în care lucrurile nu au mers așa cum au fost planificate.

Decizia de a ridica această Cruce a fost luată de primarul Romică Magopeț, ca un gest de mulțumire adus lui Dumnezeu, dar și ca un omagiu pentru eroii comunei Ibănești.

Iar astăzi, privind monumentul de pe Măgura, poate că puțini își mai imaginează cât de greu a fost ca această idee să prindă contur.

Una dintre marile provocări a fost chiar drumul către Cruce.

Astăzi, oamenii pot urca până la monument pe un drum asfaltat, dar în spatele asfaltului se află efort, insistență și răbdare. Pentru ca drumul să ajungă până sus, administrația locală a trebuit să treacă peste piedici și să găsească soluții acolo unde, uneori, părea că nu mai există.

Iar în ziua sfințirii, acest drum a fost mai mult decât o cale de acces.

A fost drumul către memorie.

13 septembrie a fost o zi rece, cu un vânt tăios de toamnă care cobora peste Măgura.

În mijlocul oamenilor, primarul Romică Magopeț a rămas neclintit, asemenea unei santinele care își păzește locul de veghe.

Imaginea sa, în bătaia vântului, lângă Crucea Eroilor, a avut ceva simbolic.

Pentru că și monumentul acesta pare să fi fost ridicat cu aceeași încăpățânare cu care un om își duce până la capăt o promisiune.

Vântul poate lovi, poate îngreuna pașii, poate aduce frigul, dar nu poate clinti ceea ce a fost construit cu credință și perseverență.

Iar Crucea de pe Măgura rămâne acolo.

Veghează peste Ibănești. Veghează peste case, peste oameni și peste amintirea celor care au plecat cândva spre front.

La eveniment a fost prezent un sobor de preoți din cadrul Protopopiatului Dorohoi, alături de părintele paroh Mihai Ștefan Bogdan.

Zeci de credincioși, localnici și cadre militare în rezervă au urcat pe dealul Măgura pentru a lua parte la această zi cu o puternică încărcătură spirituală și patriotică.

În liniștea muntelui și sub brațele înalte ale Crucii, rugăciunile s-au ridicat spre cer pentru sufletele eroilor.

Acolo unde altădată războiul a lăsat în urmă durere, astăzi se ridică o Cruce.

Acolo unde au fost despărțiri, astăzi sunt nume.

Acolo unde au fost lacrimi, astăzi este recunoștință.

Un moment aparte al sărbătorii l-a reprezentat grupul coral de copii și tineri, care a avut o prestație deosebită la Monumentul Sfintei Cruci de pe dealul Măgura.

Vocile lor tinere au răsunat peste deal, într-un contrast emoționant cu numele gravate ale celor plecați dintre noi.

Poate că nu există imagine mai frumoasă a continuității decât aceasta: copiii cântând sub Crucea ridicată în memoria eroilor.

Generația de ieri, comemorată.

Generația de astăzi, rugându-se.

Generația de mâine, privind spre cer.

Le mulțumim copiilor și tinerilor din grupul coral pentru efortul depus și pentru seriozitatea cu care s-au pregătit pentru acest moment.

Crucea Eroilor Neamului din Ibănești nu este doar o construcție impresionantă prin înălțimea sa.

Este o poveste.

Povestea unei comunități care nu și-a uitat morții, a unui primar care a transformat o idee într-un monument și a unui loc care, de acum înainte, va putea fi privit de sus ca un adevărat far al memoriei pentru nordul județului Botoșani.

Romică Magopeț a avut în față drumuri grele, obstacole și momente în care lucrurile nu s-au așezat ușor. Dar, pas cu pas, drumul a fost dus până la Cruce.

Iar astăzi, când urci pe Măgura și vezi asfaltul șerpuind până la monument, înțelegi că uneori un drum nu duce doar către un loc. Un drum poate duce către memorie, către credință și către istorie.

La 44 de metri deasupra pământului, Crucea Eroilor Neamului privește peste Ibănești.

Iar la baza ei, numele eroilor spun aceeași poveste pe care timpul nu are voie să o șteargă:

Au fost fii ai acestui pământ. Au plecat pentru țară. Iar noi avem datoria să nu-i uităm.