Anul 2023 ar trebui să marcheze întoarcerea spre realitățile ignorate, punctul de cotitură care să schimbe agenda publică și rezoluțiile politicienilor. Nu putem râvni la progres fără să combatem nedreptatea, sărăcia, corupția. Orice se clădește pe o fundație fisurată va avea un destin tragic, în ciuda întăririlor și peticirilor care induc o senzație temporară de siguranță.

2023 nu poate fi lipsit de dificultate, după un an în care pandemia, izbucnirea unui pericol major în vecinătate, valul de imigranți, criza energetică și scumpirile domino au zguduit poporul și orânduiala din temelii.

Figurile statului s-au declarat adesea luate prin surprindere, însă adevărata dramă este că  instituțiile și-au erodat constant capacitatea, deschizând ușa spre succes lingușitorilor de partid, șantajiștilor și oportuniștilor docili. Un stat funcțional nu are nevoie de clarvăzători, ci de oameni pregătiți să gestioneze orice situație.

De cealaltă parte a filei, 2022 a fost un profesor dur și necesar. Au fost suficiente lecții despre importanța prețuirii bătrânilor, pace, solidaritate, implicarea societății civile și apărarea drepturilor. Ni s-au indicat componentele șubrede ale sistemului, perspectiva perpetuării lor și calea de corectare.

A fost un an al fricii și speranței deopotrivă. Nădăjduiesc ca încercările lui 2022 să constituie un aport la maturizarea societății în ansamblu, o experiență din care să păstrăm esența. 2023 va fi un an mai bun dacă deciziile vor fi mai lucid cântărite.

În 2023, trebuie să ne întoarcem cu fața către oamenii pe care i-am ignorat, către nevoile pe care le-am uitat și deficiențele pe care le-am înghesuit sub preș. Să ne vindecăm de ură, delăsare, autosuficiență, lăcomie și să ne reparăm țara.

Număr de vizualizari: 148