Sub cerul plumburiu al Botoșaniului, unde râurile poartă în tăcere povara vechilor promisiuni, stă barajul de la Vârfu Câmpului – o promisiune neîmplinită, un vis ce pare tot mai greu de atins. Acest loc ar fi trebuit să fie sursa de viață și siguranță pentru botoșăneni, dar, din păcate, a rămas captiv între hârtii prăfuite și paragrafe legale citite pe jumătate.
De această dată, doamna Alexandra Huțu, cu locul său de muncă garantat de partid, ne arată că nu știe nici măcar ce se întâmplă la ea acasă, în Vârfu Câmpului, și nici cum arată actele normative emise de Guvern sau Parlament. În mod ironic, cei ca dânsa, cu „grija” lor față de comunitate, invocă Legea 171/1997 și ignoră că de ani buni barajul de la Vârfu Câmpului este o prioritate strategică pentru Botoșani – și că OUG 57/2007, privind regimul ariilor protejate, este legea ce stă între noi și soluția pe care botoșănenii o așteaptă.
În valea unde oamenii se tem de uscăciune și râvnesc la un viitor sigur, se repetă un vechi refren: „Poate mâine va fi mai bine.” Dar cum ar putea fi, dacă cei care ne reprezintă nu văd decât litere și paragrafe, uitând să vadă suferințele din spatele lor? În mod ironic, marea lor armă în fața problemelor comunității este lipsa unei soluții. Doamna Doina Federovici și doamna Alexandra Huțu continuă să facă referire la vechea lege, deși încă din 2018 li s-a comunicat că noua legislație obligă autoritățile să emită aviz de mediu pentru acest proiect, dacă este de interes public major.
Iar de partea cealaltă, în ciuda obstacolelor și legilor cu dedesubturi, se află cei care au făcut din apărarea acestui obiectiv strategic o misiune. Echipa Valeriu Iftime, conștientă că barajul de la Vârfu Câmpului este un nod vital pentru prosperitatea întregii zone, luptă să transforme o promisiune neîmplinită într-un reper de viitor. Dacă parlamentarii PSD ar fi avut într-adevăr interesul de a rezolva problema, botoșănenii nu ar mai suferi de atâtea necazuri legate de apă.
Dincolo de limitele cuvintelor goale, botoșănenii vor să vadă un semn de viață. Ei nu cer mult – doar să fie ascultați, doar să simtă că promisiunile nu sunt doar vorbe purtate de vânt. Doar astfel putem ridica ziduri de speranță în locul barierelor administrative, pentru un Botoșani care să fie în sfârșit mândru de ce a construit pentru viitor.
„Acest baraj nu este doar o construcție, ci o legătură între trecutul neglijat și viitorul pe care ni-l dorim cu toții pentru județul nostru,” explică un reprezentant al echipei. „Pentru prea mult timp, planurile au fost lăsate în sertarele birocrației și indiferenței, transformându-se în praf, în loc să devină apă.”
Doamna Alexandra Huțu, a cărei misiune ar fi fost să fie o voce pentru aceste proiecte, pare că s-a pierdut în meandrele actelor și ale promisiunilor fără substanță. Fiecare zi de întârziere este un strop de speranță pierdut în seceta de interes care a cuprins Botoșaniul. De aceea, Eduard Mititelu face un apel botoșănenilor să nu mai permită ca visul acestui baraj să rămână în umbra indiferenței.
Barajul de la Vârfu Câmpului trebuie să devină un simbol al schimbării și al unității pentru cei care privesc spre un viitor mai bun. Pentru a transforma această construcție din poveste în realitate, este nevoie ca botoșănenii să voteze oameni care sunt dispuși să sape mai adânc, să construiască mai solid și să lupte mai hotărât. Echipa Valeriu Iftime promite nu doar că va deschide noi căi, dar că va reconstrui podurile de încredere care unesc oamenii și aduc schimbarea.
Astfel, viitorul Botoșaniului va putea curge cu adevărat, ca un râu de speranță.
