Într-o țară unde asfaltul deschide drumuri spre speranță, iar conducta de apă e echivalentul unei arteziene a demnității, deputatul Eduard Mititelu, cel mai tânăr steag al liberalismului în Parlament, a ridicat vocea în fața premierului Ilie Bolojan ca un clopot ce bate în inima uitării.
„Nu ne lăsați să ne uscăm în colbul nepăsării!”, pare să spună deputatul, cu ochii ațintiți spre programul Anghel Saligny, devenit între timp pentru județul Botoșani nu doar o inițiativă administrativă, ci o promisiune de viață.
Județul din margine, dar nu de mâna a doua
Botoșaniul – acest capăt de țară, aflat mai aproape de granițele uitării decât de porțile autostrăzilor – trăiește o dramă mută: fântânile seacă, rețelele de gaz se opresc la marginea hărții, iar drumurile își pierd curajul înainte să devină expres.
Mititelu nu aduce doar cifre și rapoarte, ci glasul crăpat al celor care încă așteaptă apa să curgă nu doar din cer, ci și din robinet.
În lipsa ploii bugetare de la centru, ceea ce a început cu pași mici – rezolvarea crizei apei – riscă să se transforme într-o haltă abandonată pe calea progresului. Fără continuarea programului Saligny, spunea deputatul, satele rămân „insulați” în secetă administrativă, iar viitorul economic se ofilește înainte de a înflori.
Eduard Mititelu merge mai departe și propune o soluție cu parfum de reconfigurare bugetară: „Poate fondurile din PNRR pentru apă și canalizare ar putea fi regândite. Poate Saligny e corabia potrivită pentru această călătorie vitală.” Este un apel la luciditate, dar și un gest de curaj – un tânăr parlamentar ce cere nu pentru sine, ci pentru aceia care își pun spărtura ulciorului în palma statului.
Gaze, apă și drumuri – nervii unei economii ce abia respiră
„Botoșănenii nu cer fântâni arteziene de lux. Cer apă. Nu visează la șosele suspendate, ci la drumuri care leagă. Nu-și doresc conducte de aur, ci gaze care să le încălzească iernile și să aprindă furnalele unei industrii ce poate renaște în contextul reconstrucției Ucrainei.”
Pentru ei, programul Saligny e mai mult decât o schemă – e o punte peste uitare, o reparație istorică și un pas înainte pe drumul devenirii.
