Actorul Mircea Diaconu a încetat din viață la vârsta de 74 de ani
Actorul Mircea Diaconu, un nume emblematic al teatrului și cinematografiei românești, a murit la 74 de ani, după o luptă grea cu cancerul de colon. Trista veste a fost făcută publică de soția sa. În doar câteva zile, pe 24 decembrie, Diaconu ar fi împlinit 75 de ani.
Trupul neînsuflețit al actorului va fi depus luni, între orele 12:00 și 16:00, la Teatrul Nottara din București, locul unde apropiații și admiratorii vor putea veni să-i aducă un ultim omagiu. Înmormântarea va avea loc marți, la cimitirul din Săftica.
Născut pe 24 decembrie 1949 în Vlădești, județul Argeș, Mircea Diaconu a fost o figură marcantă a scenei teatrale și a cinematografiei românești, dar și un om dedicat implicării sociale și politice. Pe lângă cariera sa artistică, a fost activ în politică, susținând proiecte menite să sprijine cultura și comunitățile din România.
A fost membru al Consiliului Național al Audiovizualului (CNA), senator din partea PNL între 2008 și 2012, iar între 2014 și 2019, europarlamentar independent, activ în cadrul Grupului ALDE și vicepreședinte al Comisiei pentru Cultură și Educație.
Diaconu a absolvit Liceul din Câmpulung Muscel în 1967 și Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București în 1971. A debutat pe scena Teatrului Bulandra în piesa „Harfa de iarbă” de Truman Capote, regizată de Liviu Ciulei.
În cinematografie, primul său rol a fost în filmul „Nunta de piatră” (1971), regizat de Dan Pița. Ulterior, a jucat în producții devenite clasice, precum:
- „De ce trag clopotele, Mitică?”,
- „Buletin de București”,
- „Filantropica”,
- „Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii”.
Pe scenele de teatru, a avut roluri memorabile în piese precum:
- „Revizorul” de Gogol (Teatrul Bulandra),
- „Cum vă place” de Shakespeare (Teatrul Nottara),
- „Ultimul bal”, adaptare după Liviu Rebreanu, și multe altele.
În 1990, a fost primul actor din România care a ales statutul de liber profesionist, marcând o schimbare importantă în cariera sa, înainte de a reveni în teatru în 2001.
Pe lângă activitatea artistică, Mircea Diaconu a fost și scriitor, debutând cu volumul „Șugubina” (1977), distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor. Alte lucrări semnate de el includ „La noi, când vine iarna” și „În Bucureștii de odinioară cu Mircea Diaconu”.
Plecarea lui Mircea Diaconu lasă un gol imens în inimile celor care l-au cunoscut, l-au admirat sau au lucrat alături de el. Prin dedicarea și pasiunea sa, a marcat atât lumea teatrului, cât și cea a filmului românesc.
Mircea Diaconu va rămâne o sursă de inspirație pentru generațiile viitoare, iar moștenirea sa artistică va dăinui. Dumnezeu să-l odihnească în pace!
