În istoria fiecărui loc există clipe care se așază ca niște pietre de hotar, marcând începuturi, schimbări și curajul de a privi altfel viitorul. Ziua de 3 octombrie 2025 va fi o astfel de zi pentru județul Botoșani. Atunci, la ora 11:00, în sala solemnă a Instituției Prefectului, va răsuna jurământul care nu este doar un legământ între un om și o funcție, ci între un suflet și o comunitate.
Raluca Curelariu devine astfel prima femeie din istoria acestui județ care primește asupra sa mantia de prefect. Și nu este o simplă învestitură, ci un semn că timpul știe să deschidă ferestre acolo unde ușile păreau prea grele.
„Este o onoare pentru mine să fiu prima femeie prefect al județului Botoșani. Și garantez botoșănenilor că voi fi un prefect care va duce Instituția Prefectului sută la sută spre nevoile lor”, a spus ea cu fermitatea unui glas care vrea să fie auzit deopotrivă în inimile oamenilor și pe coridoarele instituțiilor.
Metaforic, putem spune că, odată cu numirea Ralucăi Curelariu, județul își schimbă nu doar pagina, ci și condeiul cu care va fi scrisă povestea următorilor ani. Dacă până acum istoria Botoșaniului era croită de bărbați în această funcție, acum o femeie aduce cu sine un alt fel de a privi lumea: prin ochii grijii, prin pașii răbdării și prin puterea de a împăca fermitatea cu blândețea.
Mâine, când jurământul va fi rostit, botoșănenii nu vor asista doar la o ceremonie oficială, ci la un „răsărit simbolic”. Este răsăritul unei noi etape, în care Instituția Prefectului promite să fie nu doar o fortăreață administrativă, ci un pod între nevoile oamenilor și soluțiile care îi pot vindeca de lipsuri și de neîncredere.
A fi „prima” nu este niciodată ușor. Este a purta pe umeri nu doar haina funcției, ci și speranțele, curiozitatea și chiar scepticismul celor care privesc. Dar, cum istoria a arătat de atâtea ori, primul pas făcut de cineva deschide drumuri pentru alții.
Astfel, 3 octombrie nu va fi doar o zi de ceremonie, ci o filă de calendar pe care județul Botoșani o va reține: ziua în care o femeie a devenit oglinda unei schimbări. Și poate că, în anii care vor veni, vom privi înapoi la acest moment ca la începutul unui nou fel de a scrie destinul comunității.
