Există momente în sport în care victoriile nu se măsoară doar în secunde, metri sau medalii, ci în felul în care oamenii aprind, prin ei înșiși, o lumină nouă pe harta lumii. Așa a fost și clipa în care echipajul de 8+1 mixt al României a urcat pe scena Galei „Mari Sportivi ProSport 2025”, purtând în palme strălucirea aurului mondial. Dar printre cei nouă eroi ai acelei curse istorice, un nume a făcut să tresară inimile botoșănenilor: Andrada Moroșanu, fata de la Darabani, care a devenit parte din legenda unei probe introduse în premieră la Campionatul Mondial.
În barca ce a tăiat apa cu precizia unei săgeți, Andrada nu a fost doar un vâslaș, ci un fir de energie, o punte între nordul Moldovei și vârful sportului mondial. O fată crescută între colinele liniștite ale Darabaniului, unde cerul parcă se lasă mai aproape, a ajuns să lupte într-o cursă în care lumea întreagă și-a trimis cei mai buni sportivi.
Și cât paradox se ascunde în această victorie!
Aur mondial, record mondial… doar patru antrenamente înainte de competiție. Patru. Atât. Ca și cum destinul ar fi vrut să arate că atunci când oamenii își pun sufletul la bătaie, timpul devine doar o iluzie.
Ciprian Tudosă a spus-o cu sinceritate:
„A fost un proiect distractiv, o mobilizare uriașă, un orgoliu frumos — fiecare țară și-a trimis cei mai buni sportivi. Noi am avut doar patru antrenamente, dar am avut dorință.”
În această dorință, în această flacără care împinge barca înainte, Andrada și-a găsit locul cu emoția și seriozitatea ei cunoscută. Nu strigă, nu caută lumina reflectoarelor, nu cere aplauze. Dar atunci când pleacă în cursă, o face ca și cum ar duce cu ea toată așezarea de la capăt de țară, toate privirile oamenilor care i-au urmărit pașii, toate răsăriturile de pe malul Prutului.
La gală, Magdalena Rusu a spus că secretul a fost simplu:
„Fiecare a lăsat puțin de la el pentru a face loc celuilalt.”
Această idee pare desprinsă din însăși povestea Andradei. A lăsat puțin din timpul ei, din copilăria ei, din confortul ei — pentru a face loc performanței, sacrificiului, visului. Astfel se nasc campionii: din renunțări mici și vise mari.
Astăzi, România se mândrește cu un aur care a strălucit mai puternic decât oricare altul. Italia și Noua Zeelandă au urmărit barca noastră doar din depărtare.
Dar Darabaniul are alt motiv de mândrie: o fată care a dovedit că nu contează de unde pornești, ci cât de puternic tragi către ceea ce vrei să devii.
Și dacă această probă nouă de 8+1 mixt a fost „cursa orgoliilor”, atunci Andrada Moroșanu a fost orgoliul unui oraș mic, dar cu oameni mari.
În timp ce România visează la Los Angeles 2028, Darabaniul trăiește deja o poveste demnă de filme: povestea fetei care a învățat să transforme apa în drum spre glorie.
