Pe hotarul Moldovei de Nord, acolo unde pământul se învecinează cu cerul și unde legendele dacilor liberi încă șoptesc prin vânt, se ridică astăzi o mărturie de lumină: Crucea de pe Măgura Ibăneștiului.
Este cea mai înaltă Cruce din România – 43 de metri de rugăciune și oțel, înălțată ca un străjer al credinței, ca un far care arată drumul către Dumnezeu.
Comuna Ibănești, așezată în apropierea Dorohoiului și a graniței cu Ucraina, e un loc unde timpul pare să curgă altfel. Aici, rădăcinile istoriei coboară până la Carpi și Costoboci – dacii liberi ce apărau hotarele, viteji și neînfricați. Peste veacuri, numele lor s-a înrădăcinat în oameni, în familii, în memoria locului, ca o pecete de neclintit a identității.
Dar deasupra tuturor, Măgura rămâne semnul distinctiv al Ibăneștiului. Un deal mândru, cel mai înalt din nordul județului, care uneori, învăluit de ceață, își ascunde vârful, părând că se pierde în veșnicie. Aici, pe acest pisc ce unește pământul cu cerul, în ziua de 14 septembrie, de Înălțarea Sfintei Cruci, s-a scris o nouă filă de istorie.
Sub ocrotirea cerului, Mitropolitul Teofan al Moldovei și Bucovinei, împreună cu un sobor impresionant de preoți, a sfințit Crucea. Nu era doar o ceremonie religioasă, ci o simfonie de credință și demnitate.
În acea clipă, locul s-a transformat într-o catedrală fără ziduri, unde bolta cerească a fost singura cupolă, iar glasurile preoților s-au ridicat ca un cor de îngeri.
Solemnitatea a fost întregită de Garnizoana Botoșani, care a defilat în fața Crucii cu pași apăsați, asemenea bătăilor de inimă ale unei țări întregi. Uniformele militare au strălucit în soare, iar ecoul pașilor a răsunat ca o rugăciune rostită în cadență. Alături de ostași s-au aflat Prefectul județului, domnul Dan Nechifor, Președintele Consiliului Județean, domnul Valeriu Iftime, colonei în rezervă, autorități locale și zeci de preoți, toți martori ai unui eveniment ce poartă pecetea istoriei.
Crucea, alcătuită din 17 segmente de oțel, fiecare de câte doi metri și jumătate, cântărește peste 60 de tone. Și totuși, privită din vale, nu pare grea, ci ușoară ca rugăciunea, înălțându-se spre cer ca o aripă nevăzută. Este mai mult decât un monument – este o scară a credinței, o flacără de speranță și o declarație de iubire către Dumnezeu.
Ridicarea ei se datorează viziunii și hărniciei domnului primar ing. Romică Magopeț, care a dorit să lase comunității un semn veșnic, atât în memoria eroilor comunei, cât și ca mărturie a recunoștinței către Cel de Sus.
Ibăneștiul a dat peste 200 de eroi în cele două războaie mondiale, iar sângele lor s-a prefăcut în temelie de credință. Crucea de pe Măgura este acum mormântul simbolic al tuturor, o chemare tăcută la neuitare.
Pentru acest dar făcut comunității și Bisericii, Mitropolitul Teofan i-a oferit primarului distincția „Crucea Moldavă” pentru mireni, una dintre cele mai înalte recunoașteri ale Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. Este semnul că jertfa, viziunea și credința se întâlnesc, iar din întâlnirea lor ia naștere istoria adevărată.
Astăzi, Măgura Ibăneștiului nu mai este doar un deal înalt, ci un altar sub cerul liber, un loc unde omul se simte mai aproape de divinitate. Crucea se vede de la Botoșani, de la Rădăuți, din toată Bucovina, ca o flacără a neamului ce arde necontenit.
Ea nu este doar pentru cei din Ibănești, ci pentru toți cei care caută un reper al credinței într-o lume tulburată. Este străjerul Moldovei, semnul jertfei eroilor și podul nevăzut dintre generații.
Și astfel, satul vechi de peste șase veacuri, atestat încă din vremea lui Ieremia Movilă, scrie cu litere de oțel și lumină o nouă cronică: <că iubirea de Dumnezeu și de patrie nu se stinge, ci se înalță mereu, ca o Cruce pe un munte ce atinge cerul
