Există dureri pe care cuvintele nu le pot descrie și lacrimi pe care nici timpul nu le poate șterge. Pentru o mamă cu rădăcini în Darabani, județul Botoșani, fiecare dimineață începe cu aceeași speranță și fiecare seară se încheie cu aceeași rugăciune: să-și mai poată strânge, măcar o dată, copilul în brațe. Este drama sfâșietoare a familiei Tomache, care încearcă din răsputeri să-l aducă acasă pe Rareș, un tânăr de numai 34 de ani, grav rănit într-un accident petrecut în Bali, Indonezia.
O mamă care își așteaptă copilul și un fiu care nu îi mai poate răspunde
Pentru Rodica Tomache, viața s-a împărțit în două: înainte și după tragedia care i-a lovit familia.
În urmă cu aproximativ un an, Rareș Tomache a suferit un accident grav în Indonezia. De atunci, spitalele, intervențiile chirurgicale și tratamentele au devenit parte dintr-o luptă cumplită pentru supraviețuire și recuperare.
La mii de kilometri depărtare, doi părinți în vârstă își așteaptă unicul copil.
Nu i-au mai putut mângâia obrazul. Nu i-au mai putut strânge mâna. Nu au mai avut bucuria unei îmbrățișări. Iar durerea cea mai mare este că, atunci când îi vorbesc, Rareș nu le poate răspunde.
„Este cumplit să-i vorbești și să nu-ți răspundă, este dureros să nu-și poată îmbrățișa copilul sau soția, care l-a îngrijit cu o dragoste nemărginită”, mărturisește mama sa, într-un mesaj public care nu poate lăsa indiferent niciun suflet.
Un copil de numai un an își așteaptă tatăl
Dincolo de suferința părinților, există și drama unei familii tinere, a unui copil care are nevoie de tatăl său.
Rareș este soț și tată. Soția lui, Agung Dharma, și băiețelul lor, Aron Dumitru, în vârstă de numai un an la momentul apelului, i-au fost alături în această încercare.
O femeie care își îngrijește soțul cu devotament. Un copil prea mic pentru a înțelege de ce tatăl său nu îl poate lua în brațe. Și doi bunici care trăiesc cu teama că timpul trece, iar distanța dintre ei și fiul lor rămâne la fel de mare.
În spatele tuturor sumelor de bani și al documentelor medicale se află, de fapt, o familie care își dorește un singur lucru: să fie din nou împreună.
Peste 80.000 de euro cheltuiți. Familia a ajuns la capătul puterilor financiare
De la accident și până în prezent, potrivit informațiilor transmise de familie, peste 80.000 de euro au fost cheltuiți pentru intervenții chirurgicale, medicamente și tratamente.
Banii au provenit din donații, împrumuturi și din economiile celor apropiați.
Rareș urmează în Indonezia inclusiv tratamente cu celule de tip stem-like, provenite din cordonul ombilical, și terapie magnetică. Familia spune că acestea oferă speranțe de recuperare, însă costurile depășesc 1.500 de euro săptămânal. Eficiența acestor terapii în cazul său nu poate fi stabilită doar din mărturia familiei.
Pentru părinți, fiecare zi care trece înseamnă o nouă apăsare sufletească și financiară.
Iar acum, cea mai mare dorință este ca Rareș să fie transportat în România, unde să poată continua îngrijirea și recuperarea medicală.
40.000 de euro, suma care îl desparte pe Rareș de drumul spre casă
Transportul aerian asistat medical din Indonezia până în România este estimat la 26.000 de euro.
La această sumă se adaugă datoriile rămase către Spitalul BIMC Kuta din Bali. Potrivit familiei, pentru a organiza repatrierea și a achita obligațiile restante ar fi necesari cel puțin 40.000 de euro.
O sumă uriașă pentru doi părinți în vârstă, dar care ar putea deveni posibil de strâns prin solidaritatea oamenilor.
Pe 22 octombrie, Rareș împlinește 35 de ani.
Ce cadou mai frumos ar putea primi decât șansa de a se întoarce acasă, lângă cei dragi?
„Credeți că mă puteți ajuta să-mi strâng fiul în brațe?”
Rodica Tomache are 75 de ani, iar soțul său, 76. Băncile nu le mai acordă împrumuturi, după cum povestește femeia, iar problemele de sănătate ale soțului au împiedicat-o să călătorească în Indonezia.
Mama lui Rareș mărturisește că soțul său a fost diagnosticat cu un început de demență, motiv pentru care nu a putut pleca să își vadă copilul.
Într-un mesaj încărcat de disperare, dar și de o speranță care refuză să moară, femeia se adresează tuturor celor care pot ajuta:
„Știu că nu toată lumea dispune de bani, dar o rugăciune și o distribuire a informațiilor mai departe ne-ar ajuta foarte mult.”
Apoi vine întrebarea care spune mai mult decât o mie de cuvinte:
„Credeți că mă puteți ajuta să-mi strâng fiul în brațe?”
Nu cere o casă, nu cere bogății și nici o viață lipsită de griji.
Cere ajutor pentru a-și aduce unicul fiu acasă.
Prietenii lui Rareș, oameni care nu l-au abandonat în cele mai grele clipe
În mijlocul acestei tragedii, familia a descoperit și puterea prieteniei adevărate.
Rodica Tomache le mulțumește celor care au mobilizat oameni, au organizat strângeri de fonduri și au făcut eforturi pentru ca Rareș să poată beneficia de îngrijire.
„Pot spune că prietenii lui Rareș l-au salvat, s-au abandonat pe ei și au luptat pentru strângerea de fonduri”, spune mama tânărului, amintindu-i cu recunoștință pe Cosmin, Robert, Max, Dan, Maco, Filip, Camasis și Vlad.
Sunt oameni care au demonstrat că prietenia nu se măsoară în vorbe, ci în fapte, mai ales atunci când viața unui om este pusă la grea încercare.
APEL UMANITAR: Haideți să-l ajutăm pe Rareș să se întoarcă acasă!
Dragi cititori ai Glasul Nordului, oameni cu suflet mare din Darabani, Hudești, din întreg județul Botoșani, din România și din diaspora, această familie are nevoie de sprijin.
Poate că pentru fiecare dintre noi 10, 20 sau 50 de lei nu reprezintă o sumă mare. Dar adunate, donațiile pot însemna un pas mai aproape de repatrierea lui Rareș.
Nu există donație prea mică atunci când vine din inimă.
Cei care doresc să contribuie pot dona în conturile comunicate de familia Tomache:
Titular: RODICA TOMACHE
Banca: RAIFFEISEN BANK
- Cont LEI: RO36 RZBR 0000 0600 0480 4640
- Cont EURO: RO79 RZBR 0000 0600 2951 7429
- Cont DOLARI: RO50 RZBR 0000 0600 2939 2239
Donațiile pot fi transmise și prin Revolut, folosind linkul distribuit de familie.
Dacă nu puteți contribui financiar, distribuiți acest apel. Poate ajunge la cineva care are posibilitatea să ofere sprijinul atât de necesar.
O mamă nu încetează niciodată să-și aștepte copilul
La 75 de ani, Rodica Tomache nu visează la lucruri mărețe. Visează la o ușă care se deschide, la chipul fiului său și la clipa în care va putea să-i atingă din nou mâna.
Să-i spună că l-a așteptat. Că s-a rugat pentru el. Că nu a renunțat niciodată la speranță.
Rareș nu este doar un nume într-un apel umanitar. Este copilul unei mame, fiul unui tată, soțul unei femei și tatăl unui băiețel. Este un om pentru care familia și prietenii continuă să lupte.
Iar din Darabani, o mamă îndurerată își încheie mesajul cu speranța că oamenii îi vor auzi strigătul:
„Vă mulțumesc și vă îmbrățișez din tot cu sufletul, Rodica Tomache, mama lui Rareș!”
Să nu lăsăm acest strigăt să se piardă în tăcere. Să dăm mai departe povestea lui Rareș. Pentru că, uneori, solidaritatea oamenilor poate transforma o speranță într-o șansă reală.
Glasul Nordului – Alături de oamenii care au nevoie de noi.
