17 septembrie 2026
Uneori, o investiție nu începe cu zgomotul utilajelor. Începe cu o semnătură, cu un aviz, cu o ședință care se termină târziu la București, cu un dosar care trece dintr-un birou în altul și cu oameni care continuă să insiste atunci când răspunsul primit ani la rând a fost: „Nu se poate.”
Pentru nordul județului Botoșani, unul dintre cele mai importante proiecte de infrastructură energetică începe să iasă, în sfârșit, din hârtii.
Transgaz a publicat în SICAP, la 16 septembrie 2026, licitația pentru lucrările aferente dezvoltării Sistemului Național de Transport al gazelor naturale către localitățile din centrul și nord-estul județului Botoșani. Valoarea investiției este de 81,4 milioane de lei.
Proiectul este împărțit în trei loturi și urmărește extinderea infrastructurii de transport al gazelor naturale către Săveni, Darabani și Ștefănești.
Ofertele urmează să fie deschise la 23 octombrie 2026, iar după finalizarea procedurilor și desemnarea executanților, lucrările sunt prevăzute să înceapă în 2027.
Pentru trei orașe care au așteptat ani de zile, nu este doar o conductă.
Este o posibilă schimbare de direcție.
Din „nu se poate” în „se licitează”
Proiectul nu s-a născut ieri.
Ani întregi, ideea alimentării cu gaz a zonei de nord și nord-est a județului a rămas undeva între promisiune, speranță și imposibilitate administrativă.
Unul dintre cei care au insistat asupra acestei investiții a fost Valeriu Iftime, președintele Consiliului Județean Botoșani, care a susținut constant necesitatea dezvoltării infrastructurii energetice ca premisă pentru dezvoltarea economică a județului.
Demersul a avut însă și un precedent important.
Relu Tîrzioru, primarul orașului Săveni, a fost printre cei care au susținut de-a lungul timpului că proiectul poate deveni realitate, chiar dacă, pentru multă vreme, nu a existat suficientă susținere politică și administrativă pentru ca ideea să treacă de etapa intențiilor.
Apoi au început drumurile, întâlnirile, documentațiile, negocierile și discuțiile cu Transgaz.
Când Iftime l-a adus pe fostul director general al Transgaz, Ion Sterian, la Săveni, pentru discuții directe cu primarii localităților traversate de viitoarele conducte, au existat voci care au privit demersul cu scepticism și l-au considerat un simplu exercițiu de imagine.
Astăzi, însă, există un document public în SICAP.
81,4 milioane de lei.
Există o procedură de achiziție.
Există o dată pentru deschiderea ofertelor.
Și există un termen anunțat pentru începerea lucrărilor.
Diferența dintre o promisiune și o investiție publică începe, de multe ori, exact aici.
O conductă nu transportă doar gaz. Poate transporta și o șansă
Pentru o gospodărie, gazul înseamnă încălzire și confort.
Pentru o fabrică, însă, poate însemna cu totul altceva.
Înseamnă energie pentru producție. Înseamnă posibilitatea de a usca cereale, de a procesa materie primă, de a încălzi hale și de a construi activități industriale care, fără infrastructură energetică, devin mult mai greu de susținut economic.
Iar Botoșaniul are materia primă.
Are agricultură.
Are crescători de animale.
Are producători.
Are oameni care vor să investească.
Ceea ce i-a lipsit în multe zone a fost infrastructura capabilă să lege această resursă de o economie modernă.
La Darabani, de exemplu, există deja activități în domeniul zootehnic și al procesării, iar fermierii din zonă au vorbit despre investiții în uscătoare de cereale și capacități de procesare.
Pentru asemenea proiecte, energia nu este un detaliu.
Este una dintre piesele de bază.
De aceea, conducta care pornește astăzi din documentații poate deveni, în anii următori, una dintre arterele economice ale nordului județului.
Săveni, Darabani și Ștefănești – trei orașe care privesc spre aceeași conductă
Cele trei orașe nu au fost unite până acum printr-o infrastructură energetică de asemenea amploare.
Investiția Transgaz poate crea însă o nouă perspectivă.
Săveniul, Darabaniul și Ștefăneștiul pot deveni puncte în jurul cărora să se dezvolte activități economice, mai ales dacă infrastructura de transport al gazelor va fi urmată de dezvoltarea rețelelor locale de distribuție și de investiții private.
În paralel, autoritățile județene vorbesc despre dezvoltarea unor parcuri industriale, în parteneriat cu administrațiile locale.
Dacă aceste proiecte vor fi duse până la capăt, infrastructura energetică și cea industrială ar putea începe să funcționeze ca două piese ale aceluiași mecanism.
Pentru că un parc industrial fără energie suficientă este doar un teren.
Iar o conductă fără investiții în jurul ei este doar infrastructură.
Valoarea adevărată apare atunci când cele două se întâlnesc.
De ce a durat atât?
Pentru că o magistrală de gaz nu se construiește precum o stradă.
În spatele conductei sunt documentații tehnice, analize economice, finanțare, avize, acorduri, terenuri, proceduri de achiziție, aprobări și negocieri.
Primăriile aflate pe traseul investiției au avut de rezolvat la rândul lor situația terenurilor și documentelor necesare.
Au existat întâlniri la București, la Transgaz, discuții între administrațiile locale și reprezentanții companiei și un întreg traseu birocratic care nu produce imagini spectaculoase pentru televiziuni.
Nu se vede.
Nu se aude.
Nu face zgomot.
Dar fără el nu se poate ajunge la utilajele care, într-o zi, vor săpa primul șanț.
De aceea, momentul de acum este important tocmai pentru că proiectul a trecut într-o etapă verificabilă public.
Nu mai vorbim doar despre intenții. Vorbim despre o licitație.
Gazul și energia electrică – două proiecte pentru aceeași economie
Investiția Transgaz vine într-un moment în care județul Botoșani încearcă să-și schimbe infrastructura energetică.
Un alt proiect important este cel privind stația de injectare a energiei electrice de la Bălușeni, investiție considerată necesară pentru deblocarea unor proiecte private de energie regenerabilă.
Dacă proiectele vor fi realizate conform planurilor prezentate, județul ar putea ajunge să aibă două componente importante ale unei infrastructuri energetice moderne: capacitate suplimentară în sistemul electric și extinderea infrastructurii de transport al gazelor.
Una poate susține dezvoltarea energiei regenerabile.
Cealaltă poate alimenta dezvoltarea economică și industrială.
Într-un județ în care lipsa infrastructurii a fost deseori invocată drept una dintre piedicile în atragerea investițiilor, aceste proiecte pot reprezenta o schimbare de paradigmă.
Iftime a insistat acolo unde alții au spus că nu se poate
Politic, proiectul va fi inevitabil revendicat de cei care au contribuit la el.
Este firesc.
Administrația înseamnă și asumarea responsabilității pentru proiecte.
Dar dincolo de politică rămâne un fapt care poate fi verificat: Transgaz a scos la licitație investiția de 81,4 milioane de lei.
Iar acest lucru nu mai poate fi pus în categoria promisiunilor.
Valeriu Iftime a susținut public proiectul și a insistat pentru realizarea lui în relația cu Transgaz și cu administrațiile locale.
Relu Tîrzioru a susținut, la rândul său, ideea încă dinainte ca aceasta să capete actuala formă administrativă.
În final, astfel de proiecte nu se construiesc printr-un singur om.
Se construiesc prin administrații locale, instituții, compania de transport, proiectanți, finanțatori, proprietari de terenuri și, uneori, prin ani întregi de insistență.
Dar istoria administrației consemnează și cine a avut curajul să spună primul:
„Hai să încercăm.”
Acum începe partea grea
Licitația nu înseamnă că investiția este deja finalizată.
Urmează evaluarea ofertelor, atribuirea contractelor, eventualele contestații, contractarea, proiectarea și execuția.
Adevărata probă va fi pe teren.
Acolo unde hârtia trebuie să se transforme în conductă, iar conducta în infrastructură funcțională.
Dar pentru Săveni, Darabani și Ștefănești, ziua de 16 septembrie 2026 poate rămâne o bornă importantă.
Pentru că, după zeci de ani în care gazul a fost mai degrabă un subiect de promisiune decât o realitate, 81,4 milioane de lei au intrat într-o procedură publică de achiziție.
Iar de aici înainte, nordul Botoșaniului nu mai așteaptă doar o promisiune.
Așteaptă utilajele.
Așteaptă primul șanț.
Așteaptă prima conductă.
Și, poate cel mai important, așteaptă ca deasupra ei să înceapă să crească o economie care să nu mai fie obligată să plece în altă parte pentru a avea energie, industrie și investiții.
Pentru că uneori, dezvoltarea nu vine cu fanfară.
Vine îngropată în pământ, kilometru după kilometru, sub forma unei conducte.
