2 iulie 2026 a adunat, în satul Oprișeni, din nordul Bucovinei istorice (Ucraina), oameni veniți să aprindă o lumânare a memoriei pentru cel care a rămas, peste veacuri, simbolul demnității românești – Sfântul Voievod Ștefan cel Mare. La împlinirea a 522 de ani de la trecerea sa la cele veșnice, comemorarea a avut loc la bustul voievodului aflat în gospodăria domnului Ilie Bejușco, loc devenit de-a lungul anilor un adevărat altar al românismului.
Sub cerul liniștit al verii, printre rugăciuni și tăceri pline de înțeles, s-a oficiat slujba de pomenire, aducând în suflete credința că marile personalități nu mor niciodată, ci continuă să trăiască prin memoria unui popor.
Slujba religioasă a fost săvârșită de părintele Virgil Buhaianu, împreună cu preotul paroh din localitatea Oprișeni, într-o atmosferă de profundă reculegere. Cuvintele rostite în timpul pomenirii au reamintit că Ștefan cel Mare nu este doar un personaj al manualelor de istorie, ci un model de credință, curaj și jertfă pentru neam.
Momentul comemorativ a continuat prin alocuțiuni încărcate de emoție și patriotism. Profesorul Vasile Adăscăliței, din Dorohoi, președintele Asociației Bucovinei, Ținutului Herței și Basarabiei, a vorbit despre moștenirea spirituală și istorică lăsată de marele voievod, subliniind că identitatea românească se păstrează prin cultură, credință și respect pentru înaintași.
Au rostit, de asemenea, cuvinte de aleasă prețuire Vasile Bîcu, președintele Societății „Mihai Eminescu”, profesorul Alexandru Platonov, Constantin Gologan și Ioan Dumbravă, fiecare evocând, în felul său, personalitatea celui care a apărat hotarele Moldovei și credința strămoșească.
La această comemorare au fost prezenți și membrii familiei gazdei – soția domnului Ilie Bejușco, fiica și nepoții săi –, dovadă că respectul pentru istorie se transmite din generație în generație, asemenea unei flăcări care nu se stinge.
Nu întâmplător, bustul lui Ștefan cel Mare se află chiar în curtea acestei gospodării. Aici, departe de granițele politice, dar aproape de rădăcinile românești, memoria voievodului este păstrată cu aceeași dragoste și aceeași credință ca acum cinci secole. Oprișeniul devine, astfel, nu doar un punct pe hartă, ci un loc unde istoria respiră prin oamenii care refuză să lase uitarea să se aștearnă peste trecut.
Au trecut 522 de ani de când clopotele Moldovei vesteau plecarea la Domnul a marelui voievod. Și totuși, numele lui Ștefan cel Mare continuă să răsune peste munți și peste hotare, acolo unde există români care își cinstesc istoria. Atât timp cât se vor rosti rugăciuni în memoria sa și se vor aprinde lumânări ale recunoștinței, Ștefan va rămâne viu în conștiința neamului, asemenea unui stejar ale cărui rădăcini străbat veacurile.
