În localitatea Alba, din judeţul Botoşani, se află mormântul misterios al unei căpetenii germanice. Oamenii îi spun „mormântul crăiesei”, dar acesta adăposteşte de fapt un războinic germanic. În mormânt se afla o adevărată comoară, dar care acum se bănuieşte că a ajuns în muzeele ruseşti. ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ Cea mai preţioasă comoară din peşterile României este expusă după jumă…

În judeţul Botoşani, în special în partea de nord, aproape de malurile Prutului se află numeroase movile care se desprind din peisaj. Localnicii spun că sunt morminte de uriaşi, aşa cum au aflat din legendele bătrânilor. Specialiştii ştiu însă că ele sunt în mare parte morminte vechi, ale neamurilor migratoare, din veacurile întunecate ale istoriei, majoritea războinici-călăreţi.

Puţine dintre acestea au fost cercetate din punct de vedere ştiinţific. Una dintre cele mai misterioase şi mai fascinante movile este numită ”Mormântul crăiesei” şi se află în satul Alba, în mijlocul unei mlaştini ciudate, pe malurile Pârâului Alb. Acolo se spune că şi-a găsit odihna un războinici germanic din vremuri de demult, mort în urma luptelor cumplite cu hunii.

Mormântul crăiesei, uriaşa şi calul alb

Comuna Hudeşti se află în nordul extrem al judeţul Botoşani, aproape de graniţa de nord a României, lângă Prut. Pe aceste meleaguri se află un cătun numit Alba. Pe câmpurile pustii din jurul satului, în mijlocul unor mlaştini înfricoşătoare se află o movilă uriaşă de pământ. Oamenii locului o cunosc bine. Este veche de când lumea. Despre ea le-au povestit şi bunicii dar şi străbunicii. Cei mai mulţi o ştiu drept ”Mormântul Crăiesei”.

Unii localnicii ştiu de la bătrâni că acolo zace o femeie uriaşă. ”Acolo, am aflat de la o bătrână din sat, se află o femeie uriaşă. Mare de tot şi îmbrăcată într-un fel de rochie de mireasă. Şi în jurul ei sunt comori”, spune tanti Adela, o femeie cu vârsta de în jur de 50 de ani. Soţul ei ştie o altă variantă. ”Acolo se zice că este îngropată din vremuri de demult o crăiasă frumoasă. O femeie războinică că avea şi sabie şi coif. Se zice că stă acolo cu păr lung şi frumos, omorâtă de cine ştie cine. Oricum era regină de au îngropat-o aşa”, spune săteanul.

Toţi oamenii locului ştiu că acolo sunt comori nenumărate. Dar nu au avut curajul să se apropie niciodată. Pe de o parte din cauza mlaştini, pe de altă parte din cauza blestemelor. ”Doamne fereşte, mi-a spus mătuşa că este blestem mare să săpi acolo. Nu se atinge nimeni”, spune săteanca. Oamenii locului ezistă să se apropie de ”mogilă”, cum îi mai spun. Este un loc întunecat şi bântuit. Doar ciobanii îli lasă oile să pască peste movilă. O altă legendă spune că această crăiasă a fost urmărită de nişte duşmani. Ea călărea pe un cal alb şi s-a înecat în mlaştinile de pe malurile Pârâului Alb. S-a scufundat cu tot cu cal în smârcuri. Poporul ei i-ar fi ridicat mai apoi movila. Tocmai de aceea satul s-ar numi Alba, iar apa respectivă – Pârâul Alb.

Războinicul ostrogot şi comorile din movilă

Gheorghe Apătăchioaei, un bătrân profesor din comuna Hudeşti şi un pasionat istoric local, autor de lucrări de specialitate privind istoria locurilor, spune că, dincolo de legendă, movila este un mormânt cât se poate de real. Istoricul botoşănean spune că acolo s-ar afla, după anumite piese de inventar recuperate din movilă, mormântul unui războinici ostrogot, o căpetenie. ”Mormântul a fost cercetat o singură dată, la începutul secolului al XIX lea, cu metodele de atunci. Mărturiile vremii spun că acolo s-au găsit nişte obiecte, ale căror poze au apărut mai târziu şi în posesia cărora am intrat şi noi. Sunt obiecte germanice. Inclusiv coiful este al unui germanic. Totodată defunctul se spune că avea părul păstrat. Era lung şi roşcat. De aceea au crezut că este o femeie şi i-au spus ”crăiasa”. După aceea şi-au dat seama că este un bărbat, un războinic, înarmat.

A fost îngropat cu tot cu calul”, spune Gheorghe Apătăchioaei. Iniţial s-a crezut că este un războinic de stepă, un hun, din cauza resturilor calului găsite în movilă. Inventarul este însă germanic la fel se pare şi caracteristicile defunctului. Gheorghe Apătăchioei în urma unor consultări cu specialişti, susţine că este vorba de un ostrogot. ”Este cred o căpetenie ostrogotă. S-a retras în urma invaziei hunice de după 370 d HR. A fost probabil urmărit, au avut loc lupte iar el a murit în zonă. În cele din urmă i-a făcut un tumul”, spune Gheorge Apătăchioae. Rangul războinicului era demonstrat de inventarul extraordinar din movilă. Mai precis obiecte din aur masiv, inclusiv unul dintre coifurile războinicului fiind din aur. Vase scumpe majoritatea din pradă era şi ele incluse în inventar. De altfel cercetătorii vremii precum Désiré Raoul Rochette şi Kochne au scris despre această descoperire uluitoare.

Ruşii şi comoara de la Hudeşti 

Poveştile spun că de fapt mormântul a fost găsit la începutul secolului al XIX lea, de nişte copii cu vacile la păscut. Într-un mal rupt al movilei au găsit o piesă de aur, un vas. Unul dintre băieţi l-ar fi vândut unui evreu din Darabani, orăşel aflat la mică distanţă. În cele din urmă copilul a spus părinţilor adevărul mai ales că nu ştia cum să explice banii primiţi. Proprietarii moşiilor învecinate şi-au disputat movila. În cele din urmă reprezentatul Imperiului Ţarist, prezent în Moldova ca şi om al puterii protectoare din acea vreme a aflat de mormânt. A venit cu învăţaţi ruşi şi cu muncitori, au cercetat mormântul şi ar fi extras cele mai importante piese. O mare parte a acestora, spune profesorul hudeştean, se află în muzee din Rusia. Scheletul războinicului şi al calului ar fi rămas însă în movila din Alba, fără să mai fie vreodată analizate.Sursa: adev.ro