Botoșani: Oamenii sufocați de taxe, politicienii ascunși în birouri. Țara privilegiilor contra țara celor care muncesc

Zeci de botoșăneni au ieșit miercuri în fața Direcției de Impozite și Taxe Locale pentru a-și striga revolta. Nu pentru spectacol. Nu pentru capital electoral. Ci pentru supraviețuire.

Facturile cresc. Taxele cresc. Accizele cresc. TVA-ul crește. Doar veniturile oamenilor au rămas pe loc.

În fața unei administrații surde și a unui Guvern care pare să guverneze exclusiv prin biruri, protestatarii au transmis un mesaj limpede: limita suportabilității a fost depășită.

În timp ce botoșănenii își strigau nemulțumirea, majoritatea aleșilor locali și parlamentari au lipsit. Nicio declarație. Nicio prezență. Nicio asumare.

Singurul parlamentar prezent a fost senatorul Cătălin Silegeanu, care a stat de vorbă cu oamenii și a criticat dur direcția fiscală actuală.

„Deficitul bugetar nu a atins o cotă istorică din vina cetățenilor. Împrumuturile fără măsură și risipa de bani publici nu s-au făcut prin voința poporului. Și totuși, oamenii de rând sunt cei care plătesc nota de plată”, a declarat acesta.

Criticile au vizat în mod direct măsurile recente adoptate la nivel național: majorarea TVA, extinderea CASS, creșterea accizelor, presiunea pe micile afaceri și posibilitatea majorării taxelor locale cu până la 90%.

În paralel, spun protestatarii, nu se vede nicio reformă reală în aparatul bugetar supradimensionat, în companiile de stat cu pierderi uriașe sau în sistemul sinecurilor politice.

„Ni s-au promis reforme, concursuri corecte, reducerea risipei. În schimb, vedem vicepremieri în plus și taxe în plus. Nicio măsură pentru cei de sus, doar pentru cei de jos”, a afirmat senatorul.

Mesajul central al protestului a fost unul simplu și dur: România pare împărțită între cei protejați de sistem și cei care suportă consecințele lui.

La Botoșani, oamenii au vorbit despre rate imposibil de plătit, despre firme mici sufocate de taxe, despre pensionari care aleg între medicamente și mâncare. Nu au cerut privilegii. Au cerut echilibru și responsabilitate.

Protestul de miercuri nu a fost masiv, dar a fost simbolic. A arătat ruptura tot mai evidentă dintre cetățeni și decidenți. A arătat că nemulțumirea există și crește.

Iar întrebarea care rămâne este simplă: cât timp mai poate fi ignorată?