L-am cunoscut de tânăr, deși acum, când au trecut doar câteva ore de la plecarea sa pentru totdeauna din această lume, trebuie să menționăm că a plecat tânăr. Ba chiar foarte tânăr…

S-a născut în Crasna lui Ilschi, localitate unde și pe timpul sovietic, și acum, participanții la  Malancă obligatoriu cântă la final „Hai, să dăm mână cu mână!”. A făcut parte din generația de preoți ce ș-a făcut studiile teologice în România. Întotdeauna am simțit acest lucru și eram convins că este un preot ortodox român care a oferit întotdeauna enoriașilor frumoase liturghii în limba maternă, predici înțelepte, cu toate că i-a stimat și prețuit pe toți credincioșii, indiferent  ce limbă vorbeau. S-a bucurat de o stimă enormă din partea comunității. De fapt, Herța este o parohie mică din punct de vedere numeric – puținul ce a rămas din vestita urbe în perioada interbelică, însă părintele Nectarie a reușit s-o facă prosperă prin evlavia, smerenia și hărnicia sa: casă parohială, bibliotecă, sală de trapeză, reparații inerioare și exterioare, amenajarea curții, cimitirului.

De toate avea grijă, găsea adepți și binefecători pentru a realiza proiecte de necrezut pentru alții, chiar și pentru acei care gestionează banii publici, iar la un caz de necesitate fac ochii mirați și oferă același răspuns: „Nu-s ban!”. Părintele Nectarie găsea bani pentru necesitățile bisericii, dar și pentru ajutorarea celor nevoiași. Chiar și în această perioadă de pandemie comunitatea religioasă din Herța, din care fac parte persoane de diferite profesii, s-a încadrat în activitatea de binefacere, adunând mijloace pentru a-i ajuta pe cei nevoiași.

A fost un fiu destoinic și un familist bun. Mă rog acum Bunului Dumnezeu ca soția și copiii să treacă peste acest prag al durerii și să conșteintizeze că au căpătat în Ceruri un adept, rugător și ocrotitor.

Acest sentiment pot și să-l asume fiecare enoriaș al Bisericii Sf. Spiridon din Herța și să continue cu orice preț cele începute de părintele Nectarie, deoarece el  a avut multe planuri, mai ales ce țin de educația spirituală a tineretului. Deseori, aflându-mă în diferite orașe ale României, eram întrebat de el, îi trimiteau literatură creștină pentru bibliotecă, obiecte de cult și, ce e mai scump, calde cuvinte de admirație și susținere.

În dimineața zilei  de astăzi, 8 mai 2020, clopotele Bisericii  Sf. Spiridon din Herța, aduse de la Iași în urma relațiilor frățești cu Asociaţiunea ASTRADespărțământul „Mihail Kogălniceanu”,  bat în memoria părintelui Nectarie, anunțând că pentru el începe o altă cale – cea a memoriei, care, prin rugăciunile noastre pentru mântuirea sufletului său izvorâtor de milostenie, nu va va avea sfârșit…  Scrie Vasile BÂCU    Sursa https://gazetadeherta.wordpress.com/