Reducerea normei zilnice de lucru stă la originea semnificaţiei – Zi internaţională a muncitorilor. În 1872, circa 100.000 de muncitori din New York, majoritatea din industria construcţiilor, au demonstrat, cerând reducerea timpului de lucru la 8 ore.

Odată cu întrunirea (1886) Federaţiei Sindicatelor din Statele Unite ale Americii şi Canadei (precursoarea Federaţiei Americane a Muncii), George Edmonston, fondatorul Uniunii Dulgherilor şi Tâmplarilor, a iniţiat introducerea unei rezoluţii care stipula: „8 ore să constituie ziua legală de muncă de la şi după 1 mai 1886”, sugerându-se organizaţiilor muncitoreşti respectarea acesteia.

La 1 mai 1886sute de mii de manifestanţi au protestat pe întreg teritoriul Statelor Unite ale Americiicea mai mare demonstraţie a avut loc la Chicago, unde s-au întrunit 90.000 de oameni, dintre care aproximativ 40.000 se aflau în grevă. Rezultatul? Aproximativ 35.000 de muncitori au câştigat dreptul la ziua de muncă de 8 ore, fără reducerea salariului.

Paradoxal, ziua de 1 mai a devenit cunoscută în lumea întreagă ca urmare a unor incidente violente – petrecute, 3 zile mai târziu, în Piaţa Heymarket-Chicago. Numărul greviştilor se ridicase la peste 65.000, iar în urma ciocnirii cu poliţia au rezultat mai multe victime.

În 1888, la întrunirea Federaţiei Americane a Muncii, s-a stabilit ca în ziua de 1 mai 1890 să aibă loc manifestaţii şi greve, pentru reducerea zilei de muncă de 8 ore. În 1889, social-democraţii afiliaţi la Internaţionala a ll-a au stabilit, la Paris, ca ziua de 1 mai să fie o zi internaţională a muncitorilor. La 1 mai 1890, au avut loc demonstraţii în S.U.A., în majoritatea ţărilor europene, în Chile, Peru şi Cuba. La scurtă vreme, Federaţia Americană a Muncii s-a dezis cu totul de 1 maicelebrând – în schimb – Labor Day („Ziua Muncii”), anual, în prima zi de luni a lui septembrie. Pe 28 iunie 1894, Congresul anerican a adoptat un act care confirma respectiva dată ca sărbătoare legală.

În alte ţări însă, este marcată la nivel internaţional pe 1 mai, după ce autorităţile au convenit cu sindicatele caracterul de zi liberă. Printre ţările care sărbătoresc Ziua Muncii, în data de 1 mai, se numără: Germania, Suedia, Italia, Spania, Grecia, Belgia, Croaţia, Turcia (În 1 mai 1977, 36 de oameni au fost uciși (Piata Taksim din Istanbul) în timpul unei manifestații de Ziua Muncii), Israel, Canada, India, Filipine, Mexic, Peru, Hong Kong ș.a.

Australia, Elveția și Statele Unite ale Americii nu o consideră sărbătoare oficială.

În fostele ţări comuniste, ziua de 1 mai a fost transformată într-o sărbătoare de stat însoţită de defilări propagandistice. Regimurile comuniste încercau să instrumenteze politic o veche tradiţie a mişcării muncitoreşti internaţionale.

De asemenea, naziştii au avut tentative de uzurpare a acestor tradiţii; 1 mai a fost transformată într-o sărbătoare a comunităţii naţionale germane, promiţându-se construirea naţional-socialismului în centrul căruia nu se mai aflau muncitorii, ci arianul – considerat un prototip al celor ce muncesc.

În România, Ziua Muncii a fost sărbătorită pentru prima dată în 1890. În comunism, sărbătoarea era marcată, precum în alte ţări comuniste, de manifestări propagandistice. După decembrie 1989, timp de mai mulţi ani, 1 mai nu a mai fost sărbătorită prin festivităţi, însă a fost marcată prin evenimente socialeîn aer liber.Sursa/http://www.radioiasi.ro